Laudele pentru Steaua după un 1-4 sunt atât de multe, încât au devenit enervante. Discursul tip post-Anfield seamănă deja cu un necrolog clasic, în care despre „morții” din repriza a doua se spun doar lucruri frumoase. Astfel, colectivul de antrenori interesați de meci, de la Roy Hodgson la Viorel Moldovan, este alături de Ilie Dumitrescu la trecerea în eternitatea statisticii a rezultatului meciului cu Liverpool. La fel e tratat și începutul partidei. Mulți spectatori din România au deschis o bere și, până să potrivească punga cu semințe și să-și întoarcă privirile spre ecran, era deja 1-0. Acum, acest lucru e reproșat voalat lui Liverpool și e invocat în apărarea Stelei, de parcă e vina „cormoranilor” că au profitat de o gafă monumentală. Cum ar veni, scorul plăcut de 0-0 ne-a părăsit pentru totdeauna după numai 28 de secunde, lăsând un gol imens în sufletele noastre. Odihnească-se în pace pe DVD-uri pasa spre portar a lui Abrudan! Cei dragi nu te vor uita niciodată. Până și jucătorii englezi din teamul Liverpool II au brodat mult pe tema asta, dar acest lucru e firesc. Dacă vorbești foarte frumos de adversarul pe care l-ai bătut la trei goluri diferență, practic, te lauzi singur prin complimente indirecte. Lucas Leiva, cel care ne-a dat golul numărul trei, a adus și el un pios omagiu jocului echipei din Ghencea din prima repriză. Steaua a fost un adversar bun, care și-a făcut datoria față de public, mai ales că a avut gentilețea să piardă în final. Într-adevăr, roș-albaștrii au reușit în sfârșit să joace fotbal, dar am pierdut. Nu trebuie deloc înjurați pentru asta, dar nici lăudați. Singurii care merită asta sunt Bogdan Stancu și Tănase pentru golul lor extraordinar. Dar reușita lor e doar o coroană frumoasă, care a asigurat o înmormântare reușită.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER