Craioveanul Julius Gibrilla Wobay n-are probleme cu fotbalul, are probleme cu hârtiile. Pe scurt, s-a trezit că i-a expirat permisul de condus mingea sau, mai tehnic spus, că i-a expirat permisul de muncă în România. Asta nici măcar nu e o știre. O droaie dintre străinii din Liga lui Mitică au niște acte ce seamănă cu autorizațiile xeroxate ale chinezilor care vând bascheți pe lângă Obor. Știre e comunicatul clubului sau comentariile unor suporteri. Ca s-o luăm cu sfârșitul, e complot, nene, a intervenit Steaua la Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă numai ca să scape de Wobay. Bine, FC Universitatea face un pas mai departe și zice că a demarat procedurile de prelungire a vizei de ședere în România a lui Wobay încă din august, așa că omul va avea permis de muncă la meciul cu Steaua. Aici, ori suntem cârcotași, ori nu suntem. Trecem peste chestia aia cu achitarea la zi a obligațiilor către buget ale angajatorului (Universitatea) și ne proptim în normele metodologice. Cererea pentru permisul de muncă se soluționează în zece zile de la data eliberării dosarului. Asta dacă dosarul e OK și socotim după calendarul gregorian, nu după cel mititelian.
Dar, cum dosarul din iarnă nu-i ca dosarul din vară, mai există și o altă soluție. În meciul cu Steaua, Wobay n-are nevoie de permis de muncă. Îi trebuie doar un permis de ședere degeaba pe teren, adică exact ce-au avut jumătate dintre colegii lui în meciul cu Gaz Metan. Dacă nici asta nu ține, Wobay poate deveni patronul unei societăți care va avea un singur angajat, pe Julius. Deci, Gibrilla Wobay e un investitor străin în România, specializat în amenajări funciare pe terenurile de fotbal. Sau, mai bine, semnează direct România un acord cu Sierra Leone pentru libera circulație a fotbaliștilor fără acte prin Oltenia.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER