Primarul Oprescu și Consiliul General al Capitalei joacă un fotbal politic, folosind Național Arena pe post de minge. Stadionul nu mai e locul unde trebuie să se dispute un amical cu Argentina anul acesta și finala Cupei UEFA în 2012, ci o mare rezervă financiară. Proiectul mai are nevoie de vreo 235 de milioane de lei noi pentru a fi terminat, ceea ce e aur curat pe criza asta. Deși e vorba de bani, fenomenul e o criză a prostiei, nu o criză financiară. În februarie 2011, Consiliul a descoperit că în 2011 Guvernul nu mai poate acorda direct subvenții pentru căldură Bucureștiului. Ce se întâmplă, doctore?! Ce să se întâmple, luăm bani de la investiții, inclusiv de la Național Arena, și rezolvăm problema. Gazonul stadionului e un fel de biocombustibil pentru rezervoarele autobuzelor RATB, iar traversele acoperișului sunt puse pe foc în cuptoarele RADET. Asta, deocamdată. Pentru că soluția, sută la sută fabricată în România, prevede ca, ulterior, Guvernul să completeze gaura de la stadion. Elegant, cetățenii au autobuze și căldură, iar noi i-am păcălit iar pe fraierii de la UE. Totuși mai e o mică problemă. În țara unde pensionarii și bugetarii fac un presing furibund pe Guvern, Național Arena contează în economia partidei exact cât un arbitru de rezervă într-un meci din liga lui Mitică. De aia sunt mari șanse ca stadionul să rămână fără suficiente scaune și fără alte mărunțișuri. Nu-i nimic. După o campanie masivă de decuplări de la termoficare, rămân întotdeauna lucruri folositoare. Caloriferele pot înlocui oricând scaunele alea scumpe și energofage. În fond, e singura noastră șansă să-l lăsăm cu gura căscată pe Messi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER