România – Austria a fost un meci prost, jucat pe un teren prost și terminat cu un rezultat prost. Imediat, specialiștii au tras concluzia că, pentru a obține un rezultat bun, avem nevoie de o echipă bună și de un teren bun. Problema e că nicio echipă bună și niciun teren bun nu se pot construi peste noapte. Terenul din Ghencea a fost atât de prost încât iarba ofilită a fost vopsită în verde, iar un arbitru de tușă era să-și rupă piciorul într-o groapă. Având în vedere „performanțele” României în domeniul construcțiilor din ultimii 20 de ani, soluția nu e să așteptăm un cincinal ca să avem un teren bun. Soluția e să facem și mai prost terenul din Ghencea și să ne adaptăm la el. Vom fi un fel de Bolivie a fotbalului, însă nu ne vom baza pe o altitudine cu mulți metri, ci pe multe gropi pe metru pătrat. Pe stadionul „Hernando Siles” din La Paz, situat la o altitudine de 3.637 de metri, a luat bătaie lejer Brazilia, iar Argentina a încasat în aprilie un neverosimil 6-1. Echipele astea au protestat, au zis că s-au sufocat, dar degeaba. FIFA a fixat întâi o limită de 2.500 de metri pentru meciurile interțări, apoi a urcat altitudinea maximă la 3.000 și, în final, le-a dat bolivienilor cei 600 de metri care le lipseau. Deci se poate. Totul e să explicăm oficialilor de la FIFA că hârtoapele sunt specificul nostru național. După aia trebuie să ne pregătim jucătorii. Fotbaliștii noștri, pe lângă diverse scheme tactice, vor avea în cap și un mic ghid al gropilor din teren. De exemplu, Săpunaru n-ar mai trebui să-și facă griji pentru Schiemer. Dacă ăsta scapă într-o zonă necunoscută, pac! A pățit-o ca la Posada, căzând într-o groapă-capcană, ascunsă în iarbă. Adversarii îi vor ști de frică maidanului nostru, iar România va fi cunoscută ca „țara celor o mie de gropi”. Apoi, dacă avem noroc, Adi Copilul Minune ne va compune și un imn. Tom Jones al nostru specializat în manele va cânta frumos „Groapa verde de acasă”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER