Ce ar fi fost dacă dinozaurii n-ar fi dispărut? Sau dacă statele confederate ar fi câștigat războiul de secesiune din America și forțele Axei ar fi învins în al doilea război mondial? Procedeul literar prin care sunt exploatate astfel de istorii alternative se numește ucronie. În fotbalul lui Mitică și Sandu, istoria alternativă cu Iacov președinte e curată nebunie. În primul moment după victorie, nemții anunță trimiterea în lagăre, pardon, Iacov anunță trimiterea la pușcărie a membrilor mafiei lui Sandu. În fond trebuie separat din prima albul de negru, iar asta nu e segregație, e politică. Nașul fuge în munți, de unde acuză presiunile politice. În momentul doi, Iacov încearcă să-i schimbe pe vicepreședinții lui Sandu și se ceartă instituțional cu Mitică Dragomir. Comisiile de arbitraj se plimbă între cei doi cu grija cu care se plimba papa prin 1944 pe străduțele Vaticanului înconjurat de nemți. Vicepreședinții lui Sandu se baricadează în birouri, apoi contestă în justiție schimbarea lor. Firește, câștigă, iar federația se transformă în „Fortăreața FRF”, unde accesul lui Iacov este interzis. Fortăreața e apărată de un zid de regulamente interne, cunoscut sub numele de Zidul Dâmboviței. Mitică Dragomir detonează mai multe bombe atomice la DNA, cu efecte devastatoare asupra lui Iacov. Acesta folosește ultima armă secretă – ștampila FRF – și războiul devine total, toată lumea contestând pe toată lumea. Se deschid noi fronturi, noi procese, iar naționala ajunge să aibă patru antrenori simultan. Unul e numit de Lupescu în numele lui Sandu, unul e numit de Lupescu în nume personal, unul e pus de Iacov și unul de Giovani Becali, că așa a vrut el. În final, epuizat, Iacov începe negocierile de pace folosindu-l ca intermediar pe șoferul lui Sandu. Cum ar veni, dinozaurii n-au dispărut, ei se transformă.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER