Moartea suporterilor

Suporterii din România sunt o specie pe cale de dispariție. E vorba de suporterii adevărați, ăia care supraviețuiesc în sălbăticiunea stadioanelor, nu cei care trăiesc în rezervațiile cu butoane ale telecomenzilor. Cifrele sunt atât de groaznice, încât parcă e vorba de evoluția unei populații de zimbri. În turul 2008/2009, liga lui Mitică a avut o medie de 5.622 de spectatori pe meci. În turul 2009/2010, media a ajuns la 4.317. Liderul, Timișoara lui Gură Bogată Iancu, a scăzut de la 14.250 la 10.370, Steaua războinicului Becali s-a prăbușit de la 9.850 la 5.777, Craiova lui Mititelu a căzut de la 9.000 de spectatori la 6.187, Rapidul abia strânge 5.000 de oameni, iar Dinamo e la jumătatea echipei lui Copos. În plus, s-au împuținat și suporterii „de fotoliu”.

Difuzarea meciurilor pe un canal fără acoperire națională a avut un efect dezastruos. În ciuda calculelor lui Dragomir, fanii nu s-au sinucis, nu și-au făcut noi abonamente TV, au dat pe snooker, baschet sau pe campionatul Angliei. Acolo chiar au văzut suporteri cu zecile de mii, pentru că, în patria fotbalului, suporterii chiar sunt o specie protejată. O știre seacă spune că mai mult de 60 la sută dintre firmele din Anglia vor oferi angajaților posibilitatea de a urmări în direct la TV meciurile de la Campionatul Mondial din Africa de Sud. Unii angajatori au plusat și au promis că vor comanda pizza și răcoritoare în timpul partidelor, alții anunță că introduc un program flexibil pentru angajații microbiști. Cluburile au, la nivel local, aceeași politică, al cărei secret e identificarea echipei cu comunitatea locală. Spectatorii „extra” sunt bonusul căpătat datorită jocului spectaculos și al performanțelor. La noi, în sezonul viitor, va fi un dezastru și mai mare. Steaua nu mai e demult a celor din Ghencea, e a lui Becali, iar Becali o mută ca pe o mobilă la Buzău. La fel echipa lui Mititelu, deja e un mutant, o Craiovă de Severin. Și, după ce valul de curiozitate stârnit de ciudățenii o să dispară, o să vedem spectatori în tribune la fel de mulți precum urșii Panda în America. Așa ajungi când încerci să te hrănești doar cu muguri de fotbal.