Echipa Italiei s-a acoperit de rușine pe teren, dar plecarea spre casă i-a ieșit perfect. Portarul Buffon spune că „merităm să mergem acasă”, iar tehnicianul Lippi declară simplu că „antrenorul nu a pregătit echipa în mod corect în plan psihologic, fizic și tactic”. Niciun cuvânt despre golul discutabil anulat al Italiei la 0-1 în meciul cu Slovacia, niciun cuvânt despre jucători, nicio scuză invocată pe drept sau aiurea. Gestul lui Lippi are ceva din eleganța lui Petronius, patricianul roman care a fost nevoit să se sinucidă după ce l-a supărat pe Nero. Arbitrul eleganței și-a tăiat venele într-o baie plină cu apă caldă și parfumată, înconjurat de opere de artă rafinate. Moartea a venit încet, ca un somn mai blând. Moartea antrenorului Lippi a fost la fel de frumoasă. Echipa României a murit cu mult înaintea Italiei, dar, în mod paradoxal, continuă să mai moară urât, în fiecare zi. Dovada? Ultimele declarații ale lui Mircea Sandu. Imperatorul fotbalului românesc constată brusc că „unii jucători erau băgați în națională pentru creșterea cotei”. Cum ar veni, uite dom”le ce făceau Iordănescu și Pițurcă, și io aveam încredere în ei. După antrenori sunt luați la rând jucătorii. „În loc să fie la Mondial, Lobonț și Chivu beau bere la TV”. „Pe ei (pe jucători – n.a.) trebuie să-i rușineze locul 5 în grupă”. Pe Mircea Sandu nu-l rușinează nimic. Când insistă cineva, invocă „lipsa de valoare” a jucătorilor. Ați înțeles, avem conducători valoroși, dar jucătorii, antrenorii, ziariștii și fanii nu se ridică la valoarea lor. Nu-i nimic, oricum, Cezarul balonului rotund din România e apărat de garda de pretorieni a federației și nu poate fi atins de nimic. În concluzie, „Ave Caesar! Cei ce mai mor pentru fotbal te salută!”… Cenzurat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER