Adrian Cristea și Cătălin Hîldan. Două nume de fotbaliști ai aceleiași echipe, Dinamo, dar alăturarea lor pare o impietate. „Prințul” Cristea, adică Bianca, scandal, presing tv cu silicoane, Bote, modă, chiloți și, în final, bomboane pe coliva bunului-simț: un penis gol fluturat prin tabloide. Cătălin Hîldan, adică „Unicul Căpitan”, lacrimi, exemplu de angajament, regrete, amintiri, un nume frumos de peluză. Combinația asta de imagini, plină de grotesc, i-a căzut în brațe lui Andone. În aceeași zi, antrenorul lui Dinamo a fost silit să vorbească și despre Hîldan, la împlinirea a zece ani de la moartea sa, dar și despre eventuala sancționare a lui Cristea pentru poza sa. Efectul e devastator. Tabloul de echipă serioasă, care nu-și uită jucătorii-simbol și care își respectă tradițiile, e anulat de trei cuvinte și două onomatopee ale domnișoarei Bianca, numărul de accesări pe net ale respectivelor articole o dovedește clar. Acum, altele sunt problemele. A fost frig sau nu în cameră când și-a făcut Cristea autoportretul extins cu mobilul, a intervenit în ecuație „factorul micșorare”? Bianca zice că i-a fost furată poza, pentru că și-a dus calculatorul la devirusat, dar ce virus avea? Calculatorul, nu Bianca! Era un troian, un vierme mare, un cod executabil al unei deficiențe financiare a fetei? Practic, nu mai are importanță nici pentru Cristea, nici pentru Dinamo. Așa cum frumos a explicat Nicolae Badea, Cristea și-a asumat riscul unei astfel de pățanii când a „intrat în relație”. Viața Biancăi e un nesfârșit show Big Brother, dacă nu înscrie un balamuc tv pe săptămână e moartă, retrogradează în liga inferioară a pițipoancelor. Dar, pe de altă parte, și Dinamo „și-a asumat” demult viața-show a „Prințului” și relația indirectă cu abonata la scandaluri. Acum e prea târziu să-l sensibilizezi printr-o amendă pe Cristea, dacă l-ai crescut așa. Poți doar să-i ceri ca, în momentul când face zid la loviturile libere, să-și pună mâinile la ochi.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER