O frază banală, dar incorectă: meciul cu „U” Cluj e un test pentru antrenorul Stelei. În realitate, Pițurcă e ca o mașină supusă în serie la vreo patru teste de siguranță pe „bancul de probe” de la Alba Iulia. Întâi limuzina Piți 2010 va trebui să facă față unui test de impact cu foarte posibilele erori de arbitraj care pot strica marea cursă pentru cele trei puncte a ambelor echipe. Dacă îl țin curelele, Pițurcă are la îndemână răspunsul clasic de cinci stele, atât de rar întâlnit în România: „Nu sunt importante pentru mine aceste lucruri, important e jocul echipei, care a mers”. (Sau n-a mers, nu contează). După aia urmează vitalul test la răsturnare, provocat de ciocnirea cu voința deformabilă pe termen lung a patronului Becali. Aici, procesul tehnologic e simplu. La prima tamponare cu un rezultat neplăcut, senzorul de vorbărie și critică al lui Gigi se va activa, și gura finanțatorului se va deschide. Imediat, gaura trebuie astupată cu airbagul contractului tip „ciocu” mic”, altfel e de rău. Mai există și testul de impact cu pietonii, pardon, cu suporterii. Teoretic, modelul New Piți stă foarte bine la acest capitol. Gardurile de pe Steaua au fost date jos, în Ghencea s-au vândut destule abonamente, dar proba practică de pe teren e altceva decât teoria. Contează atât diplomația antrenorului, cât și echiparea sa cu un pachet standard de respect și politețe pentru niște oameni care, chiar dacă te pot contesta, suferă pentru echipă. În final, e testul motorizării relațiilor din cadrul echipei. Jucătorii pot greși, pot fi săpuniți la vestiar, dar nu e bine să o faci pe drumurile publice, la conferințele de presă, pentru că unii își pot lua câmpii. Pițurcă poate trece testele, chiar dacă nu câștigă meciul. Dacă se întâmplă asta, va dovedi că e antrenor și nu un manechin la volan. Manechine au fost la Steaua destule.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER