În declarațiile de după meciuri, Liga I e un film de aventuri al cărui subiect este întotdeauna explicarea cât mai ingenioasă a eșecurilor. Avem urmăriri, spioni, curve, trădători, mașini și gadgeturi. Mai lipsește James Bond, dar e Dragomir. Mitică Dragomir. În atmosfera asta halucinantă se prind până la urmă și oamenii serioși. Ultimul e Helmuth Duckadam. Președintele Stelei a găsit explicația pentru bara lui Surdu la meciul cu Rapidul: poarta giuleștenilor e mai scundă cu 10 cm decât cea repartizată echipei lui Becali. Cum porțile se schimbă la pauză, ca să fii totuși avantajat trebuie să ai o telecomandă care să miște barele. Aici e o mică problemă. Copos are multe televizoare, multe telecomenzi, dar o telecomandă de porți e scumpă și, se știe, „lumea se prăbușește”, de aia nu sunt bani câteodată nici pentru salariile fotbaliștilor rapidiști. Așa că, din loja VIP, e greu de dat pe canalul 1, poarta 2.
În rest, e mare veselie. Maleficul Pițurcă schimbă adjective cu luptătorul de sumo Iancu, iar cei de la Oțelul profită. Sunt pe primul loc pentru că se droghează, deci trebuie controlați. Nu se știe cum apare transpirația în exces la testul antidoping, dar așa ceva nu se cade în România. Aici e mai cool să cauți cârtița din echipă, decât să alergi aiurea la meci sau, Doamne ferește, la antrenament. Clujul a avut problema asta, dar a rezolvat-o simplu. În fond, ce sună ciudat în înșiruirea asta de fotbaliști din România? De Zerbi, Traore, Piccolo, Stăncioiu, Panin. Ca să aibă o șansă să nu fie prins, săracul Stăncioiu trebuia măcar să se mai cheme Pele, nu Eduard.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER