Biletele la marele meci Oltchim – Viborg HK s-au vândut întâi abonaților. Abonații la handbal în Vâlcea sunt puțini, așa că s-a apelat la abonații la fotoliile de parlamentar, la abonații la contractele cu statul, la abonații de la Bamboo și la multe fete abonate la abonații de mai ”nainte. Fetele au și ele prieteni, iar cele 5.500 de locuri ale Polivalentei n-ajung nici pe o măsea. E normal. E o finală de Liga Campionilor la un sport cu o minge asemănătoare cu aia de fotbal, adică e trendy. Ce dacă nu e Bănel, ce dacă mingea e mai mică și n-are buline. În fond, au revenit rochiile scurte, în culori pastel care merg cu pantofi Louboutin. Vânzarea la liber a biletelor seamănă deja cu celebra creștere economică a României în 2010. Toată lumea a auzit de ea, toată lumea vorbește de ea, dar nimeni n-a văzut-o.
În aceste condiții, vom avea spectacol. Înainte de meci, Comisiile Juridică și cea de Muncă a Camerei Deputaților vor începe să cânte din rărunchi „Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte” de o să rămână săracele Pidpalova și Vashchuch cu gura căscată. Deputații se vor opri doar când un senator mai dezghețat va urla la ei „Interpelare! Protestez!”. De abia atunci se va face auzită de la cucurigu, din vârful sălii, adevărata galerie cu imnul ei: „Adversarii să nu uite/ Că Oltchim e ca un munte”. Asta va naște altă problemă. La tribuna principală va izbucni o ceartă spontană pe tema Roșia Montana, aur și comisioane neîmpărțite. În sfârșit, meciul se va juca, iar VIP-urile vor zâmbi mereu în fața camerelor TV. Au arătat poporului că sunt alături de echipă. Printre dinți vor comenta încet: „Dom”le, are dreptate Mitică cu arbitrajul, că ne legăm degeaba de ei. Aici e mai rău, atâtea goluri din ofsaid n-am văzut în viața mea!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER