Transferul lui Bogdan Stancu și povestea transferurilor dinamoviștilor seamănă perfect cu povestea „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”. Cifrele sunt clare. Stancu face 6 milioane de euro, iar toți băieții din „Ștefan cel Mare”, la pachet, de-abia fac jumate. Practic, derby după derby, Cristea 1, Cristea 2 și ceilalți au roit în jurul lui Stancu precum piticii, doar ca să îl pună în evidență. Voiosul, adică Ousmane N”Doye, a plecat într-un sat din vecini, la Astra, pentru 450.000 de euro. Piticul Mutulică, zis și Andrei Cristea, face fix o zecime din Stancu după transferul la Karlsruhe. Tot e bine, pentru că Morocănosul Marius Niculae s-a dus în pădure, la Kavala, pe jumătate din banii ăștia. Mai bine stă Hapciu, scuze, Bianca, ajungând la „U” Cluj. Tot acolo e și Timidul Bazzi, dar pe mărunțiș. Somnorosul Pekaric a fost alungat în sălbăticie, la FC Indiga, iar lui Doc Bratu pur și simplu i s-a reziliat contractul.
Aici nu e vorba numai de valoare, mai e și altceva. Sigur, se poate spune că Stancu a fost salvat din ghearele urâtei Ligi a Vrăjitorului Mitică de prințul fermecat Hagi, dar și ceilalți au avut, măcar teoretic, șansa asta. Pentru asta trebuiau, individual și în grup, să renunțe la refrenul „Aiho, aiho, suntem fotbaliști mișto fără niciun fel de efort”, care era să-l scoată din fotbal pe Tamaș. La fel, ceata de șefi de la Dinamo ar trebui să facă odată curățenie la manifestările grave de indisciplină cu paharul și cu presingul la pițipoance prin cluburi. Măcar Tănase, singurul concurent serios de la Steaua în domeniul ăsta, are avantajul că-și ia bombe simple, care explodează repede și sunt ușor de dezamorsat. Altfel, continuarea actualei politici de transferuri a dinamoviștilor e sinucidere curată. Sau poate, din acest motiv, „câinii” se interesează de Takayuki: măcar învață ce-i ăla un seppuku adevărat.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER