Twente – Steaua 0-3

Nu, nu e o greșeală de tipar. E titlul unui mic articol scris înainte de începerea meciului și citit de oameni care știu de mult rezultatul. În teorie, să faci așa ceva e ca și cum ai încerca să bagi într-o frază rezultatul alegerilor prezidențiale din noiembrie, cursul euro/leu din decembrie și cum va fi piața imobiliară în ianuarie. În realitate, nu e așa greu, orice s-ar întâmpla, ai niște constante. Astfel, aroganțele lui Gigi Becali sunt un fel de constantă gravitațională în Ghencea. Surdu și Bogdan Stancu, săracii, n-au cale de mijloc. Ori marchează și sunt niște Cristiano Ronaldo în devenire, „bă, o să-i vând doar cu 10 milioane de euro”, ori ratează și „tată, ăștia n-au valoare de Steaua, o să-i trimit la echipa a doua, m-ai înțeles?!” Stoichiță o să scape, orice ar fi, că a consumat cafeaua de dinainte de meci în poziție corectă față de patron: a avut întotdeauna poziția Lunii față de Pământ. La fel, „amabilitățile” dintre unii suporteri și finanțatori se propagă cu o viteză doar cu puțin mai mică decât viteza luminii în vid. Dacă Steaua va obține un rezultat prost, ambele părți au deja pregătite argumentele clasice. „Drogații” vor spune că zoopsihologul Gigi a zăpăcit jucătorii, în general, a nenorocit echipa. Firește, Becali o să vorbească iar de „golanii” care n-au o para în buzunar și o să spună că Steaua s-ar stinge fără banii lui. Singura șansă să scăpăm de circul ăsta e Big Bang, Twente – Steaua 0-3, „Marea Explozie”, adică locul unde legile fizicii clasice nu funcționează și toată lumea e fericită și iertătoare.