Adrian Mutu a aflat că are viața în leasing. Nu mașina Ferrari, ci toate mașinile, plus casele, iahtul și toate câștigurile din fotbal pe mulți ani de acum încolo. Tribunalul de Arbitraj Sportiv a decis că Mutu trebuie să plătească echipei Chelsea fix 17.173.990 de euro.
Doar ultimele patru cifre din șirul ăsta zornăitor ar băga în sperieți un om obișnuit. Mutu nu e un om obișnuit, dar nici măcar el nu poate dribla opt cifre la rând. Speranța și recursul recursului mor ultimele, dar până atunci ar trebui să se pregătească să trăiască pe credit. Nu prea e vorba de credit financiar, ci mai mult de credit moral.
Dar ce sprijin moral îi oferă oamenii de fotbal din România? Gigi Becali zice că nu-i dă un euro, dar îi oferă o șmecherie ieftină: în contractul său nu scria că n-are voie să consume cocaină. Nici în contractul cu Fiorentina nu scrie că n-are voie să le dea una în cap celor care îi dau astfel de sfaturi, dar, probabil, Mutu n-o va face.
Victor, vărul lui Gigi, spune că, dacă i-ar fi rămas impresar, Mutu n-o pățea. Cu alte cuvinte, îmi pare bine că ai luat țeapă. Mircea Sandu, probabil, în calitate de președinte al Federației, îl învață o mică evaziune fiscală – totul trecut pe numele soției, verilor, cui s-o găsi, bilanțul aranjat în acte și o rată de 1.000 de euro pe lună, ca să plătească naibii datoria în 2000 de ani.
Alții se vaită că Mutu, la banii ăștia, a cumpărat cea mai scumpă liniuță de praf alb din istorie și îi înjură pe englezi. Așa o fi, dar ce vină are Chelsea că a putut să-l prindă de nas?
În acest scandal, nu discutăm dacă Mutu e vinovat sau nu, ci prețul pe care trebuie să-l plătească. Și, fără să scoată un ban din buzunar, decarul Naționalei a achitat deja prima rată: vede și el câți „prieteni” din România nu dau un eurocent pe necazurile sale.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER