Un penalty baclava

Înfrângerea României în Turcia seamănă cu o baclava împărțită de doi prieteni – e dulce pentru ambele echipe. Turcii se bucură că au câștigat, noi ne bucurăm că avem scuza perfectă – un penalty inventat pentru adversari. Că după aceea Allah cel Milostiv și Îndurător a venit cu golul doi al lui Arda, nu mai contează.

Fanatik scrie că „Arda a acoperit rușinea”, dar Allah are în total 99 de nume frumoase, iar creștinii lui Răzvan Lucescu au și ei oricând 99 de variante alternative de viitor mai bune. Poate meciul se termina cu un 0-0 plictisitor, iar presa română putea folosi multe fraze stas. „Un util meci de pregătire în fața unui adversar dificil”, „Capacitate de efort remarcabilă”, „Un egal meritat”.

Dacă, printr-un miracol, tricolorii marcau pe final, era spectacol: „Renașterea!”, „Îl putem uita pe Mutu!” etc. Așa, vorbim doar de penalty-ul lui Gokhan Gonul, uitând repede că înfrângerea asta nemeritată vine după niște înfrângeri meritate cu Israel sau cu Macedonia.

Teoretic, dacă ar fi să ne gândim la viitor, ar trebui să vorbim ce e de făcut ca, după ce vom încasa goluri tip Gokhan, să nu pice imediat goluri marca Arda. Altfel spus, amicalele sunt și pentru fani, și pentru națională un aperitiv. Dacă aperitivul e un desert, ne stricăm cina.