E imposibil să crezi privirea albastru-alunecoasă a lui Vasile Avram, „tușierul” care s-a legat cu lanțuri de jilțul de șef al arbitrilor români după ce jinduise la această funcție vreo zece ani. Personajul are resurse nebănuite, și-a făcut intrarea – nu se știe cum – la UEFA și sub pielea lui Mircea Sandu, e un supraviețuitor (al lui Lupescu – sigur) și nu posedă simțul ridicolului (amintiți-vă promovarea insistentă a fiului-gafeur Marius).
Ceea ce fac, însă, acum antrenorii și conducătorii din Liga I depășește cadrul presiunii tradiționale și al vacarmului deliberat, pentru a se îndrepta vertiginos spre manualele de medicină. Referindu-se direct la acest gen de manifestări ale învinșilor din Liga I, medicul psihiatru Florin Tudose a folosit un termen de specialitate: „Delir de persecuție”. E clar că arbitrajele sunt foarte slabe, pline de greșeli, că în multe cazuri poate fi bănuită și intenția, dar corul urletelor transformă incinta într-o casă de nebuni. Becali a țipat, imediat după ce Gardoș i-a rupt piciorul lui Băcilă, că stelistul a fost eliminat aiurea, pentru că nici nu-și atinsese adversarul. A fost ușa pe care a intrat, emfatic, în propria lui dimensiune, pe care și-o construiește cu frenezie zi de zi: e clar, arbitrii au primit comandă, Steaua nu e lăsată să joace etc., etc., etc.
Sigur că nu putea lipsi din peisaj Răzvan Lucescu. Arbitrii au ceva cu Rapid, echipa și el personal sunt vânați, îi e clar de pe acum că nu va fi lăsat să ia titlul. Ce dovadă mai bună vreți decât faptul că Herea a fost eliminat doar pentru că și-a călcat intenționat adversarul? Și asta, când? Tocmai într-un meci cu Dinamo! Cu o etapă înainte, Borcea se simțea masacrat la Vaslui. Vaslui care acum cântă pe două voci, Porumboiu și Hizo, că a fost executată la Cluj. Care Cluj va țipa probabil, etapa viitoare, că…
Corul ăsta pestriț, pe jumătate interesat, pe jumătate căzut în propria-i capcană, a contribuit decisiv la starea actuală a arbitrajului. Se fură nu din pasiune, ci pentru că plătește cineva. Se greșește și din prostie, dar și din cauza presiunilor, a șantajului și a amenințărilor pe sub masă.
Patronul de la Steaua – pentru cine nu știe, e vorba de echipa clasată pe locul 7 în Liga I, cu trei înfrângeri în șapte etape -, europarlamentarul George Becali, se răstea ieri, voce delirantă venită din neantul undelor radio: „Adu, bă, arbitri străini!”. Evident, dacă i s-ar face voia și Steaua ar pierde iar, va descoperi că membrii brigăzii venite din străinătate au vreun prieten care e prieten cu prietenul adversarilor, și asta ar explica totul, înțelegeți dumneavoastră…
Florin Tudose conchidea trist: pentru astfel de oameni nu există leac. Sunt prinși în propria lor paradigmă, ideea centrală – aceea că sunt furați, persecutați, urmăriți – a devenit prevalentă, vor reveni, mereu și mereu, la acest punct de vedere. În cazul ăsta, ce rămâne de făcut? Poate să țipăm și noi, așa, retoric, ridicol și pițigăiat: „Adu, bă, conducători străini!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER