Herea dă tare la pedale, trece de doi polonezi, dar Nicolae Grigore e acolo, la post, se aruncă „la derută” și mingea trece milimetric pe lângă poarta oaspeților. „Optarul” giuleștenilor e, practic, imbatabil, cu două minute mai devreme tocmai a avut o intervenție miraculoasă aproape de pe linia porții adverse, scoțând cu capul, ca un veritabil fundaș, șutul de gol al lui Pancu. Rapid s-a opintit apoi încă 70 de minute, dar Legia Varșovia a lovit parșiv și visul cu ghiocei s-a risipit în ceața de pe Arena Națională a deziluziilor noastre.
Dar Grigore n-a fost singur. În fiecare echipă română se ascunde un insațiabil apetit pentru autodistrugere. Oțelul și-a tras marți un glonț în cap, iar degetul de pe trăgaci n-a fost al „diavolilor” de la Manchester United, ci al propriilor demoni, pentru că e greu de explicat ce l-a îmboldit pe Sergiu Costin la un henț atât de clar – și atât de intenționat! – în propriul careu tocmai când începusem să sperăm în miracole. Aseară, la Haifa, Ilie Stan și-a lichidat entuziast echipa trimițând-o într-un atac banzai asupra gurilor de foc israeliene, iar Steaua a scris din nou istorie: 0-5 cu Maccabi e cea mai grea înfrângere din ultimii 13 ani a unor români în cupele europene.
Despre Vaslui e cel mai greu de vorbit. Cel mai bun stranier din istoria României a arătat de ce n-a fost suficient de bun pentru a rezista în campionatul Portugaliei. După ce, mai întâi, îngropase toate acțiunile ofensive ale echipei lui Porumboiu, Wesley și-a atins scopul în minutul 38, când l-a alergat pe Joao Pereira și a reușit, după câteva încercări eșuate, să-l lovească fără minge. Acolo s-a încheiat meciul cu Sporting. Evident, Hizo nu e Ștefan cel Mare și nici Sânmărtean – Hatmanul Arbore, așa că moldovenii, rămași mai puțini, au ridicat disciplinați mâinile. De ce să mai piardă timpul?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER