Rapid, echipă clasată pe locul 15 – retrogradabil – în campionat, a avut în teren luni, cu Chiajna, doi români titulari și încă trei pe banca de rezerve. În rest, patru cehi, un francez, trei spanioli, trei portughezi și doi olandezi, din care unul e chiar internațional, joacă pentru Curacao, națională clasată pe un confortabil loc 148 mondial. Ținând cont că în lume sunt recunoscute 209 naționale, se poate spune că percutantul Meulens e omul potrivit la locul potrivit: Rapid e acum în Liga 1 cam pe unde e Curacao în lume.
Lăsând gluma la o parte: este peste puteri de înțeles de ce patronii, președinții, managerii și directorii din fotbalul românesc caută hai-hui oameni care să ia exact aceleași bătăi pe care le-ar încasa, mai ieftin, niște copii de-aici.
Rapid este un caz strident. Dar aproape toate echipele din Liga 1 sunt în aceeași situație. Brașov a avut în ultima etapă cinci străini în teren, „U” Cluj – patru titulari și două rezerve, Pandurii – trei titulari și două rezerve. Toate aceste formații au în comun jocul prost, pozițiile precare în clasament și audiența scăzută. Acceptând că șefii cluburilor sunt mânați de cele mai bune intenții, că nici nu le trece prin cap să se folosească de aducerea unor jucători străini pentru a „sifona” bani, e uimitor cum folosesc insistent de atât timp o rețetă care le împinge iexorabil echipele în faliment.
Aici nu este vreun puseu patriotard sau o retorică demagogică: sunt calcule simple, elementare. Ceva nu se leagă în povestea asta absurdă. Aproape jumătate din echipele campionatului sunt în insolvență. Datoriile Ligii 1 au crescut, numai în privința taxelor la stat, la peste 370 de milioane de lei. Toți patronii se plâng că e greu, că nu se ajung cu banii, că fondul de salarii e prea mare. Cu toate tăierile drastice din ultimii ani, încă mai sunt echipe care plătesc peste 100.000 de euro (fără impozite) pe lună pentru contractele jucătorilor. La un lot de 23 de fotbaliști, asta înseamnă, net, peste 4.300 de euro pe lună. Pentru ce? Pentru 14 înfrângeri în 27 de etape, ca Rapid? Pentru 5 victorii în tot campionatul, ca Mediaș și Piatra Neamț? Sau ca să nu marchezi niciun gol în cinci din ultimele șase etape, precum Dinamo? Este ridicol. Când te plângi că nu-ți ajung cei 1,5 milioane de euro pe an de la televiziuni, dar tu nu ești în stare să livrezi în schimb nimic, e cazul să-ți pui niște întrebări.
După aproape 10 ani de modă a jucătorilor de import, interval în care s-au cheltuit peste 350 de milioane de euro, tragem linie și vedem că în Liga 1 n-avem niciun jucător care să dribleze – Sânmărtean a fost ultimul și a plecat la arabi. Niciunul care bate bine loviturile libere – Claudiu Niculescu s-a retras de vreo trei ani. Niciunul capabil de goluri cu capul la fazele fixe – Szukala s-a dus și el în Golf. Niciunul în stare de o pasă precisă de 40 de metri – Dorinel Munteanu și-a pus ghetele-n cui acum opt ani. Și atunci?
Antrenorii și patronii spun că, paradoxal, jucătorii români sunt scumpi. Ei rulează deja de atât timp într-o anumită paradigmă, a fluxului import-export, încât nici nu mai concep că au la îndemână și resursele proprii. Cu 3.000 de euro pe lună aduci fotbaliști liberi de contract de afară, spun ei. Plus comisioanele, desigur. Dar un copil de 17-18 ani de la echipa ta de juniori ți-ar juca și pe 1.000. Dacă tot e să pierzi cu toată lumea, măcar s-o faci pe bani mai puțini și cu sprijinul orașului. Parcă nici spectatorii nu te-ar mai înjura așa cu spor știind că ăia care luftează jos, pe gazon, sunt copiii lor și nu burkinabezii altora.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER