În ciuda rezultatelor din penultimul act al Ligii Campionilor, Spania continuă să domine Europa fotbalistică într-o manieră copleșitoare. Cinci dintre cele opt echipe ajunse în semifinalele competițiilor continentale intercluburi din acest sezon provin din Primera Division. Campionat care are o forță atât de mare, încât poate trimite în finala Europa League de pe Arena Națională din București două echipe situate pe locurile 6 și 7 în campionatul intern. Bilbao și Atletico Madrid sunt, cu patru etape înainte de finalul sezonului în Spania, la 40 de puncte distanță de liderul Real Madrid. Și, cu toate acestea, au făcut instrucție cu Europa. Distanța între Spania și restul lumii e uriașă. Dintre adversarele învinse de plutonul iberic, Manchester ia titlul în Anglia, iar Celtic – în Scoția, PSG e pe doi în Franța, Lazio și Schalke sunt pe trei în Italia și Germania.
Spania înseamnă pentru fotbal, în acest moment, ceea ce înseamnă NASA pentru tehnologia spațială. Vârful. Apogeul. Sistemul – construit exact ca și economia Europei occidentale, pe datorie – furnizează industrial un produs finit de cea mai înaltă calitate. Școlile lor scot generații învățate cu sportul. Centrele lor de juniori produc în masă jucători cu cunoștințe temeinice. Antrenorii lor își însușesc cele mai moderne metode. Laboratoarele lor fac cele mai noi stimulente.
Semnul că Spania schimbă fotbalul mondial chiar în aceste momente este stilul „mediocrilor” din Bilbao. Bielsa a adaptat în Țara Bascilor, la un alt nivel, „lecția Barcelona”. Căreia, în lipsa unor jucători similari, a fost nevoit să-i aducă îmbunătățiri. Catalanii, cu stilul lor mărunt de pase, cu jocul fără atacant, cu apărarea fără stoperi, cu estetica esteticului, cu reînvierea legendei despre Wunderteamul Austriei interbelice în care Sindelar era ceea ce e Messi acum, par acum la capăt de drum. Puterea lor de a se reinventa, de a inova mereu, pare să fi secat. Cu Real, în campionat, și cu Chelsea în Ligă, Barcelona n-a jucat altceva decât de obicei. Doar că viteza jocului a scăzut. Adversarii au învățat cum să o frâneze, iar Guardiola și Messi au epuizat ideile. Gata, Barcelona și-a terminat treaba, însă epoca schimbărilor abia începe. Iar primul pas va fi miercuri, 9 mai, pe Arena Națională. Acolo unde 50.000 de norocoși, printre care și câteva mii de români, vor avea privilegiul să vadă o mostră din fotbalul mileniului trei.
Facem pariu că măcar jumătate dintre antrenorii Ligii I nu vor fi în tribună, după cum nu sunt de obicei prezenți nici la turneele finale ale Mondialelor și Europenelor? La acea oră, cei mai mulți vor avea treburi mult mai importante. Ce-ar putea să-i învețe pe ei Bielsa și Simeone? Doar fotbalul e tot ăla pe care-l știm, adversarii sunt tot 11, focu’ la ei, să-i facem avioane, ai-n-ai-mingea-tragi-la-poartă, ura și la casierie, dacă nu se termina 3-0 pentru ei, putea fi 1-0 pentru noi.
P.S. La cursurile de formare a antrenorilor din Spania, elevilor li se cere, printre altele, să propună modalități de contracarare a jocului Barcelonei. Mi-e teamă numai să mă gândesc ce li se cere cursanților de la școala federației lui Mircea Sandu…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER