Cum a devenit federația SC FRF SB SA

Articolele 69 și 84 din Regulamentul Disciplinar al FRF. Acestea sunt prevederile legale pe care Răzvan Burleanu, tânărul președinte al fotbalului românesc, le încalcă atunci când nu îi pedepsește pe cei care au refuzat echipa națională.

Într-o încercare de a justifica nejustificabilul și de a relativiza un regulament cât se poate de explicit, șeful FRF a repetat, la întoarcerea tricolorilor din turneul efectuat în Antalya, că gruparea lui Gigi Becali nu va suporta nicio consecință pentru că n-a trimis jucătorii la lot. „Dacă cineva ar trebui să fie sancționat, atunci clubul ar trebui să fie acela. Mi-aș dori să avem un comportament barbătesc din partea unui reprezentant al Stelei, care să spună că nu i-a lăsat pe jucători la echipa națională. Așa cum știți, vorbim de o suspendare de 4-8 etape referindu-ne la jucătorii care fac parte din aria de selecție. Prin urmare, nu am rezolva nimic. Nu putem să intervenim cu o nedreptate asupra altei nedreptăți, prima nedreptate fiind că jucătorii nu au fost în acest cantonament. Nu sunt în postura de a spune dacă va fi cineva sancționat sau nu deoarece avem comisii jurisdicționale și independente, iar decizia este acolo”„, a sunat declarația lui Burleanu preluată de Dolce Sport.

Președintele FRF nu pare nici măcar interesat să afle dacă a fost dorința jucătorilor sau a unui conducător atunci când clubul lui Becali n-a răspuns convocărilor. Nu pare interesat deși, în mod evident, decizia le-a aparținut conducătorilor de la FCSB: antrenorul și președintele s-au exprimat public, repetat și fără echivoc, asupra acestui lucru.

Nedreptățile despre care nu vorbește Burleanu când e îngrijorat pentru vinovați

Pentru a clarifica problema, trebuie spus că Articolul 69 îi vizează pe jucătorii care refuză o convocare la națională. Aceștia trebuie suspendați între 4 și 8 etape din meciurile oficiale disputate pe plan intern. Articolul 84 cuprinde sancțiunile pentru oficialii care nu-și lasă jucătorii la națională: eliminarea din fotbal pentru o perioadă între 3 și 6 luni. Lămuririle pe care Burleanu refuză să le ceară ar indica tocmai acest lucru: președintele Valeriu Argăseală și antrenorul Laurențiu Reghecampf, cei doi oameni care au decis ca fotbaliștii echipei lui Becali să nu meargă la lot, ar trebui eliminați din fotbal măcar până la mijlocul lunii mai. Asta ar însemna că, până la finalul play-off-ului, FCSB ar fi lipsită de antrenorul principal. Desigur, doar dacă gruparea n-ar decide să-l schimbe cu un altul.

Articolul 84 din Regulamentul Disciplinar e fără ocolișuri: oficialii care se fac responsabili pentru lipsa jucătorilor
de la acțiunile naționalei trebuie suspendați între 3 și 6 luni. Legea nu se aplică în cazul echipei lui Gigi Becali

Despre ce nedreptăți nu vorbește Răzvan Burleanu: federația a creat un important avantaj uneia dintre competitoarele din Liga 1, formația lui Gigi Becali, atunci când a acceptat tacit să nu trimită fotbaliștii convocați la lot, spre deosebire de toate celelalte echipe care emit pretenții la titlu. Liderul Astra Giurgiu a avut patru jucători la lot, Viitorul (locul 2) a avut cinci, Dinamo (locul 3) a avut trei, Pandurii (locul 5) a avut patru. Cu excepția lui Gică Hagi – un om care nutrește prea mult respect pentru națională ca să ceară explicații, de ce lui i s-au luat jumătate dintre titulari, iar altora nici măcar unul singur -, în rest toți antrenorii implicați (ba, chiar și cei teoretic neutri) au reclamat atitudinea părtinitoare a FRF. Chiar Edi Iordănescu, fiul selecționerului și antrenorul echipei Pandurii, a ajuns să-și exprime regretul de a fi lăsat patru jucători importanți, pe Săpunaru, Ropotan, Răduț și Hora, să plece la lot.

Printr-o glisare de la cauze la efecte, Burleanu invocă dorința de a nu interveni cu o nedreptate împotriva altei nedreptăți. Președintele FRF vorbește, în acest caz, ca un oficial al clubului lui Gigi Becali, și nu ca șef al federației care trebuie să vegheze, imparțial, la aplicarea seacă a regulamentului. Pe Burleanu nu-l roade nici nedreptatea făcută celorlalți participanți la Liga 1, nici aparenta sfidare lansată de conducătorii de la FCSB, ci grija ca vinovații să nu plătească. Argumentele sale nu sunt (și nici nu pot fi) de ordin juridic, ci subiective și emoționale. Ca ale unui angajat al lui Becali ori ca ale unui amator. Sau, în cel mai romantic dintre cazuri, ca ale unui suporter devotat formației antrenate de Laurențiu Reghecampf.

Nu trebuie să fii geniu ca să intuiești că neaplicarea legii în acest caz flagrant va da naștere, în viitor, unor scandaluri de amploare. Burleanu și FRF au pierdut, din acest moment, autoritatea morală să dispună sancțiuni împotriva oricărei echipe care refuză deschis să respecte regulamentele. Acest precedent, făcut de dragul uneia dintre competitoare, va deschide discuții și resentimente de proporții pe măsură ce vom înainta în sezon. Dacă FCSB va câștiga titlul, toți ceilalți concurenți, de la patroni până la suporteri, vor acuza vehement FRF că a pus umărul la performanța respectivului club. Această evoluție a lucrurilor este la mintea cocoșului și ne putem aștepta ca lucrurile să degenereze, mai ales că Burleanu și federația au intrat deja în colimatorul microbiștilor prin tot felul de scandaluri izbucnite mai ales prin felul în care s-au comercializat biletele la diverse meciuri ale naționalei. În realitate, prin nedreptatea făcută celorlalți competitori, Burleanu a sădit sămânța unor tulburări ulterioare pe care nimeni nu le poate anticipa acum.

În sfârșit, declarațiile și atitudinea lui Răzvan Burleanu arată ca o permanentă sesiune de palme peste figura selecționerului Anghel Iordănescu. Din nou, tot ceea ce spune și face președintele FRF sugerează că acesta ar fi angajatul oricui, dar nu al fotbalului românesc. Pare a fi cazul clasic al funcționarului public care uită în slujba cui este. Iordănescu a cerut mai întâi sprijinul federației, apoi – când faptele s-au consumat – aplicarea legilor. Nimic în plus, nimic în minus. La prima solicitare a antrenorului României, Burleanu și-a pierdut vocea. La cea de-a doua a răspuns că nu se poate. De ce a procedat așa conducerea FRF, nimeni nu poate sau nu pare dispus să explice.

Iordănescu senior are tot dreptul să se considere trădat chiar de cei care ar fi trebuit să-l susțină. Tot ce s-a întâmplat în această iarnă a fost ridicol și de un amatorism inimaginabil. FRF l-a pus în situația penibilă de a merge într-un turneu în Turcia unde a trebuit să joace cu adversari de mâna a zecea, deși generalul ar fi vrut în Spania, acolo unde avea promisiunea unor partide cu echipe naționale. Cine și de ce a optat pentru Turcia, într-un turneu organizat de un fin de-al lui Laurențiu Reghecampf, nici asta nu se grăbește Burleanu să spună. Apoi, Iordănescu a fost nevoit să suporte șicana cu refuzul FCSB de a lăsa jucători la lot. În sfârșit, au apărut informații că tot din direcția clubului respectiv s-a încercat o discreditare totală a echipei naționale prin plătirea unui adversar pentru ca acesta să nu se prezinte la meciul cu selecționata tricoloră. În niciun moment, președintele FRF și administrația sa n-au avut o poziție publică fermă.

O posibilă explicație pentru acest comportament de struț este teama că, în cazul unei sancțiuni a comisiilor, FCSB va avea câștig la Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Asta, pentru că regulamentele FRF nu sunt actualizate cu cele internaționale. Dar, din nou, problema rămâne în curtea lui Burleanu.

O sentință limpede și obligatorie în decembrie 2014 a devenit confuză și opțională în februarie 2015

Toate ezitările, stângăciile și deciziile eronate ale șefilor FRF în criza provocată de refuzul FCSB de a lăsa fotbaliști la acțiunea naționalei capătă o altă lumină când sunt corelate cu atitudinea aceleiași federații după ce Gigi Becali a pierdut marca Steaua.

ProSport a scris, în ultimele zile, despre faptul că SC FC SB SA figurează încă, la UEFA, drept „Steaua București”. Sarcina de a comunica spre forul european schimările importante care survin la membrii afiliați îi revine federației. Gruparea lui Gigi Becali a intrat în tragerile la sorți ale competițiilor europene, astă-vară, fiind prezentată drept Steaua București, formația care a câștigat Cupa Campionilor în 1986 și Supercupa Europei în 1987. Înalta Curte de Casație și Justiție stabilise însă, în noiembrie 2014, că SC FC SB SA nu deține marca Steaua și, deci, nu are dreptul de a pretinde nici emblema, nici palmaresul și nici alte bunuri materiale și imateriale care țin de Steaua București, clubul înființat în 1947 de Ministerul Apărării.

Că atât conducătorii formației lui Becali, cât și angajații federației știu acest lucru l-a arătat ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul anului 2014. În ultimul meci de campionat din acel an, cu CSMS Iași, șefii SC FC SB SA au acoperit atât numele, cât și sigla cu care evoluaseră până atunci. Mai mult, a fost nevoie de acordul deținătorilor de drept ai mărcii Steaua, reprezentanții CSA Steaua (clubul Armatei), pentru ca gruparea lui Becali să poată folosi vechile însemne (nume, siglă, palmares etc) în ultimul meci din Grupa J a Ligii Europa. UEFA – și, pe cale de consecință, nici FRF – nu acceptă schimbarea statutului unei echipe în plină competiție. S-a convenit atunci ca CSA Steaua să îngăduie o mică stratagemă: forul continental n-a fost înștiințat că FCSB a pierdut marca Steaua.

În ultimul meci de campionat din 2014, imediat după sentința tribunalului, conducătorii SC FC SB SA au eliminat numele „Steaua”
și sigla echipei. Ulterior, cu sprijinul FRF, au revenit la titulatură fără permisiunea proprietarului mărcii, CSA Steaua

O formație este eliminată din competiție dacă, pe parcursul sezonului, își pierde patrimoniul. Prin acel acord solicitat și obținut in extremis de la CSA Steaua, FCSB și FRF recunoșteau, implicit, că echipa lui Becali nu poate rămâne în competiții fără să obțină, într-un fel sau altul, acordul proprietarilor mărcii Steaua București. Acest acord n-a venit niciodată.

În mod surprinzător, ulterior lucrurile au fost reinterpretate de federație. Ceea ce fusese limpede și obligatoriu în noiembrie 2014 a devenit neclar și discutabil în 2015. O adresă oficială a CSA Steaua, sosită pe 30 iunie 2015, în care FRF era informată că gruparea lui Becali nu are acordul proprietarului de a se folosi de marca Steaua, a fost ignorată de federație, care nici măcar nu s-a obosit să răspundă. Nici la UEFA n-au răzbătut schimbările juridice survenite în noiembrie 2014. ProSport a cerut lămuriri la federație asupra acestor lucruri și a primit un răspuns ciudat: nu există motive de a fi sancționată gruparea lui Becali. „(…) În concluzie, ÎCCJ a decis în mod definitiv doar faptul că marca deținută de SC Fotbal Club Steaua București SA trebuie să fie anulată, instanța nepronunțându-se în niciun fel cu privire la palmares sau la dreptul de participare în competiții al clubului care participă în prezent în Liga I. (…) În prezent, nu există niciun temei legal sau regulamentar pentru a sancționa clubul SC Fotbal Club Steaua București SA, pentru a-l exclude din competiții sau pentru a considera că CSA Steaua București ar avea dreptul de a participa în Liga I”, scrie în răspunsul primit de ProSport de la Departamentul Juridic al FRF. Absolut toți specialiștii în drept neutri consultați de publicația noastră au subliniat că marca nu înseamnă doar o siglă, ci un ansamblu complex de elemente materiale și imateriale precum numele notoriu, culorile, palmaresul, prestigiul, tradiția și toate celelalte lucruri care pot fi numite patrimoniul unei entități – în cazul de față, Steaua București.

Pentru a înțelege absurdul situației, ne putem imagina că mâine înființăm o firmă pe care o numim, să spunem, Coca Cola. Cumva, numai noi știm cum, reușim s-o înregistrăm și la Registrul Comerțului cu toate însemnele și caracteristicile mărcii originale. Suntem dați în judecată, pierdem procesul și se stabilește că n-avem dreptul să folosim această marcă. Și totuși, cei care ar trebui să aplice sentința ar spune că instanța s-a referit doar la marcă și n-a spus nimic de nume, de istoria firmei sau de dreptul de a comercializa respectiva băutură pe piață.
Tot exercițiul de imaginație de mai sus știm cu toții, foarte bine, că în realitate n-ar fi posibil: cine ar lăsa niște oameni obișnuiți să înființeze o clonă Coca Cola? În plus, procesul care ar urma din partea companiei s-ar solda cu niște daune colosale și, poate, pușcărie. Ceea ce e de neimaginat în cazul unei mărci celebre, dar în proprietate privată, devine însă acceptabil și chiar negociabil când vine vorba de o marcă de asemenea celebră, dar aflată în proprietatea statului. Este brandul de țară al României în ultimii 25 de ani: îmbogățirea a diverși indivizi din interacțiunea cu proprietățile publice.

Unealta și latifundiarul

Puse unul lângă altul, cele două cazuri de mai sus, în care firma lui Gigi Becali primește de la federație o protecție aproape metafizică, dincolo de regulamentele sportive, legile țării și normele morale, dau contur unei situații nemaiîntâlnite după Revoluție. Prin compensație, odată cu această atitudine, Răzvan Burleanu, președintele FRF, se delegitimează ca și conducător al fotbalului românesc și deligitimează, o dată cu el, însăși instituția.

Cu alte cuvinte, FRF s-a transformat în SC FRF SB SA, tot așa cum Burleanu a devenit de facto, din președinte al fotbalului românesc, un paznic al unor interese particulare.