De ce câștigă Halep. O trăsătură atipică și salvatoare

Cum reușește Simona să câștige? Dincolo de comentariile savante ale specialiștilor avizi să se pună bine cu învingătoarea și cu publicul, cinstit vorbind, Halep nu se suprapune peste prototipul atletei moderne. Altele sunt fetele din tenis blindate de natură. Majoritatea adversarelor de top sunt mai înalte decât românca, destule sunt mai puternice și mai experimentate, unele (puține) sunt mai rapide, altele – mai tehnice. Cifrele spun multe: Serena își câștigă propriul serviciu în 74,7% din situații, Șarapova – în 72,6%, Ivanovici – în 67,6%, Wozniacki – în 66,8%. Simona are un procentaj de 65,5%. Și totuși…

Duminică, în finala de la Indian Wells, Halep a revenit în joc când adversara Jelena Jankovici câștigase clar primul set, 6-2, și servea de meci în al doilea. În urmă cu un an, la Roland Garros, aceeași micuță româncă făcea finala deceniului cu Maria Șarapova, pierzând la limită un meci în care principala sa armă fusese capacitatea de a reveni constant în joc după ce adversara păruse că se desprinde decisiv. Cele două cazuri nu sunt excepții. Dacă se poate spune ceva sigur despre ea e că Simona nu se predă. Niciodată.
Tenacitatea, calitatea cu care românii au decența să nu se laude îndeobște, e arma secretă și devastatoare ascunsă în mintea fetei din Constanța. În epoca în care România alege în fruntea statului un etnic german, țara noastră are și o sportivă despre care, parafrazându-l pe Lineker, putem spune că adversarele o pot socoti învinsă doar atunci când o văd urcată în autocar și gata de plecare.
Cazurile de acest fel se pot număra pe degete în istoria sportului românesc. Și nu e o coincidență: toți au fost mari campioni. Ivan Patzaichin s-a calificat într-o finală vâslind cu pagaia ruptă. Handbaliștii campioni mondiali în ”70 au câștigat după două reprize agonizante de prelungiri tocmai împotriva nemților. Gabi Szabo rămâne în istorie cu sprinturile fulminante în finaluri nebune de cursă, cu zeci de metri recuperați în câteva secunde și victorii ireale. Leonard Doroftei și-a măcinat aproape la propriu adversarii mai înalți, mai tineri și mai rapizi care i-au stat în calea spre titlul mondial la box.

Ne plângem că tinerii români n-au modele pe care să le urmeze. Criticul literar Nicolae Manolescu avertiza, într-un editorial vizionar, că internetul și televiziunea îi formează pe nou-veniți să fie nerăbdători, superficiali, gata să creadă că totul se obține instantaneu și dispuși să renunțe la primul obstacol întâlnit. Poate că stilul Simona Halep e leacul la această molimă alienantă.