Finala noastră cu noi înșine

Finala ediției 2012 a Ligii Europa are loc mâine seară, dar pentru România și pentru București, în special, fluierul de start s-a dat deja. Aceasta este, de fapt, finala noastră, dincolo de meciul propriu-zis dintre Atletico Madrid și Athletic Bilbao. 20.000 de spanioli și alte câteva mii de oameni din restul Europei vor reprezenta turnesolul turnat peste realitatea României la 22 de ani de la căderea comunismului și cinci de la intrarea în Uniunea Europeană. Atâția oameni nu pot fi ținuți, oricât s-ar încerca acest lucru, doar pe un anumit traseu. Bucureștiul va fi împânzit azi și mâine de cei mai mulți străini aflați concomitent în oraș de la sosirea trupelor sovietice, în august 1944. Această invazie va afecta profund imaginea României în Spania și în Europa. De la taximetriști la chelnerii din baruri, de la condițiile din hoteluri la aspectul străzilor, de la felul în care se comportă locuitorii până la curățenia (și prezența) toaletelor publice, detaliile ne vor apropia sau, dimpotrivă, îndepărta de Europa.

Finala României a început deja. Autoritățile au încercat, în ultimele săptămâni, să cosmetizeze fața orașului, iar aici – semn rău! – semănăm cu Ucraina înaintea Europenelor, dar e un efort inutil. E prea târziu pentru a încerca să dăm impresia că suntem mai buni, tot așa cum nu putem să lăsăm o imagine mai proastă decât în realitate. La sfârșit, pe forumurile site-urilor de turism, pe bloguri și în paginile ziarelor din toată lumea vom afla cât din părerea pe care o avem despre noi înșine se suprapune peste ceea ce cred alții. Și poate vom afla că poporul român nu e nici „pâinea lui Dumnezeu”, dar nici „neam de hoți”…