Pe la 1880, pe când în România se practica votul cenzitar, adică dreptul să-și dea cu părerea asupra destinului țării îl aveau doar cei cu o bună stare materială, în preajma Galațiului exista o circumscripție unde doar un cetățean întrunea condițiile legale. În consecință, timp de mai mulți ani, respectivul a fost, în același timp, alegător, comisie de supraveghere a votului și candidat. Evident, omul se vota pe sine însuși și, să vezi minune, câștiga de fiecare dată fără scandal, fără contestații, fără polemici inutile. Și fără cheltuieli.
Au fost anii de aur ai corectitudinii în alegeri. Puținilor votanți, oameni avuți, nu le sclipeau ochii la o găleată de plastic și un kil de mălai. Știau ce se poate și ce nu, dacă vreun candidat ar fi îndrăznit să le insulte inteligența promițând biserici fără număr sau transport gratuit, s-ar fi ales cu excluderea din înalta societate.
Deceniile au trecut, omenirea s-a emancipat, drept la vot (și de candidatură) au căpătat toți majorii, așa că găleata, kilul de mălai, bisericile și transportul gratuit au devenit treptat insuficiente. Mălai, ulei și pixuri dau acum toți, pe când bani de distracție și de mândrie pentru comunitatea locală, numai unii. În speță, ăia care sunt deja în funcție. Așa că la alegerile locale de duminică e scos la înaintare fotbalul total apolitic și independent, însăși Liga I părând în acest moment să depindă, ca întrecere, de rezultatele scrutinului.
La Chiajna, primarul subliniază că n-are nicio calitate oficială la club, dar că echipa îi datorează totul. Fără dânsul, adică fără domn’ primar, se alege praful. Ferească Sfântul să se aleagă vreun contracandidat, iar banii direcționați de la buget spre Concordia să ajungă la canalizare sau la alte mofturi…
La Iași, situația e sintetizată de însuși antrenorul Ionuț Popa, cel care așteaptă ca primarul en-titre, binefăcătorul clubului, „să confirme” la urne promovarea de pe teren.
La Severin, autoritățile locale au acțiuni în club. Alegătorii ar trebui să țină cont că săptămâna trecută s-au bucurat de autocarul decapotabil cu jucători și pentru că…
La Ploiești, Primăria nu mai are nicio treabă cu Petrolul. Teoretic. Pentru că, practic, fostul antrenor, Vivi Răchită, este consilierul primarului, care a și găsit soluția parteneriatului cu noii patroni.
La Piatra-Neamț, discuția aproape că nu-și mai are rostul. Gheorghe Ștefan a fost mai întâi patron la Ceahlăul și membru în Comitetul Executiv al FRF, abia apoi baron portocaliu și primar de oraș. Paroxismul e atins însă la Galați, unde Oțelul e victima unui război pe viață și pe moarte între președintele Marius Stan, candidat la primărie, și acționarii care-l susțin pe altul. Bani blocați, jucători neplătiți, echipă depunctată, memorii peste memorii, un club în stare de disoluție – ah, ce bine-ar fi să se aleagă praful de tot și cât mai repede, pentru a pune dezastrul în cârca celorlalți! Lucrul ăsta nu ar fi avut cum să se întâmple la 1880. Măcar pentru că unicul candidat-votant-comisie avea destulă avere ca să nu-i lucească ochii la banii din Liga Campionilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER