Excelentă remarca lui Lucian Lipovan la Sport.ro: în timp ce Răzvan Burleanu anunța, în deschiderea Adunării Generale a FRF, noi și noi succese, Hagi cerea public demisia directorului tehnic al federației pentru comportament incalificabil față de copiii de la loturi.
Felul în care vorbește, dar mai ales cuvintele care compun discursul tânărului președinte al FRF nu încetează să mă uimească. Burleanu chiar s-a născut prea târziu. Este un strălucit activist al Partidului Comunist rătăcit la începutul mileniului trei. Dacă Mungiu l-ar fi descoperit la timp, astăzi l-am fi văzut în elementul lui în „Amintiri din Epoca de Aur”. Urmăriți genialele scurt-metraje ale regizorului: veți vedea cel puțin câte un Burleanu în fiecare dintre ele.
Pe vremuri, ăia responsabili cu gargara ideologică aveau o scuză. „Băi, n-ai ce face, așa se cere, așa vorbim, ne forțează ăștia”. Și nu era chiar o prostie, ziariștii bătrâni povestesc că textele de tipărit în ziare erau urmărite de corectură cu un șablon: la atâtea rânduri trebuia introdus un anumit număr de cuvinte-cheie avizate de propagandă: „pace”, „popor”, „Nicolae Ceaușescu”, „patrie”, „partid” etc. Limba de lemn, minciunile-tip, uniformizate, monopolizau discursul public, umplându-l în același timp de ridicol și derizoriu.
În timp ce la Congrese se anunțau recolte-record, țăranii râdeau pe la colțuri povestindu-și unul altuia cum la vizita de lucru a tovarășului se lipiseră mai mulți știuleți pe cocenii de porumb. Ceaușescu anunța că românii primesc hrană în valoare de 3.300 de calorii pe zi, în timp ce oamenii mureau de foame la cozi pentru tacâmuri de pui și aveau rație la toate alimentele de bază. La revoluție au murit oameni și pentru ca acest tip de discurs să dispară.
E uimitor cum, la 25 de ani distanță, tineri care n-au apucat acele vremuri vorbesc și gândesc din proprie inițiativă după șabloane, în discursuri standardizate și golite de orice conținut. Unde au învățat să gândească așa? Unde au trăit, ce copilărie au avut? După ce manuale au învățat, ce le-au spus părinții, ce muzică au ascultat, la ce filme se uită? Mister. Cu mărinimie, Burleanu acceptă că mai sunt și nerealizări. Dar, nu-i așa, tocmai de aceea sunt și astfel de probleme, tovarăși, ca să putem să muncim mai mult și mai bine, să le rezolvăm în viitor!
În timpul acesta al mărețelor împliniri, când sub înțeleapta conducere a domnului Răzvan Burleanu fotbalul nostru a intrat într-o perioadă de prosperitate nemaivăzută, șapte echipe din Liga 1 sunt în insolvență, iar datoriile cluburilor la bugetul de stat au trecut de 370 de milioane de lei. Sezonul Ligii 2 este un lung șir de cadavre de formații care n-au reușit să se târască până la linia de finiș. Patronii cluburilor zac prin pușcării, blaturile la pariuri sunt în floare, jucătorii – neplătiți cu lunile, impresarii și conducătorii de cluburi încă în libertate își fac de cap, la juniori ne bat Insulele Capului Verde și Moldova, fotbalul a dispărut în patru din cele nouă regiuni istorice ale României.
Tovarășe Burleanu, frumoasă e viața!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER