Derrick MacShaughnassy, personaj al lui Jerome K. Jerome în „Arta de a nu scrie un roman”, are nenumărați discipoli prin România. Scriitorul englez nota despre amicul său că numai un nebun, un excentric sau un naiv incurabil putea să-i urmeze vreunul dintre nenumăratele sfaturi excelent argumentate. MacShaughnassy era expert în orice problemă. Într-un rând, le-a demonstrat reticenților săi prieteni cum se face o cafea adevărată. Procesul de producție s-a soldat cu incendierea bucătăriei și cu licoare pentru două persoane pe care amicii, cu gusturile lor pervertite, n-au apreciat-o. A băut singur cafeaua și a plecat aproape pe brațe acasă. Cu altă ocazie, autorul a încercat să stârpească gândacii din casă cu ajutorul unei otrăvi furnizate de atotștiutorul
MacShaughnassy. Singura victimă a dezinsecției, nota Jerome, a fost, până la urmă, un gândac linșat de semenii săi când încerca să fugă cu o cantitate prea mare de otravă. În România, să fii MacShaughnassy e sport național. La meciul disputat de „tricolori” cu Turkmenistan, o avalanșă de experți s-a înghesuit să-și dea cu părerea. Specialiștii de pe margine anunțau că n-are rost jocul, că e de porc ca ditamai România să întâlnească niște desculți, că Pițurcă își bate joc. S-au oferit explicații tehnico-tactice, s-au căutat și dovezi: uite, am jucat cu 20 de spectatori, ăia nu știau nici să stea în picioare, terenul avea patru porți, s-a disputat partida lângă un hotel. „Haha, Turkmenistan! Cine dracu’ a mai auzit și de ăștia?”.
Dar de noi cine a mai auzit în ultimii ani? Armata lui MacShaughnassy îl desființa pe Lucescu junior, precedentul selecționer, pentru că nu promova tineri. Acum, Pițurcă e ridiculizat pentru că începe 2012 cu Găman, Chiricheș, Papp, Chipciu și Tănase titulari. În trecut, fix în aceeași perioadă, Iordănescu mergea cu echipa, înaintea Mondialului din 94, în Hong Kong. Bölöni s-a dus în Algeria. Mircea Lucescu juca amicale și cu echipe de club. Poate că acești antrenori vor fi știind cum se pregătește o campanie a naționalei. În mod sigur însă nu atât de bine precum MacShaughnassy de România, posesorul unei soluții în orice situație. Dacă pierde echipa, n-avem valoare, antrenor, jucători etc. Dacă bate, e irelevant. Dacă sunt promovați tineri din țară, de ce au fost luați de la cluburi. Dacă nu sunt promovați, de ce nu aducem sânge proaspăt. Dacă adversarii sunt prea tari, de ce jucăm ca să ne bată ăia. Dacă sunt mediocri, e un test inutil. Dacă sunt prea slabi, ne stricăm firma.
Pentru specialiștii noștri, soluția se găsește tot în povestea lui Jerome K. Jerome: ar trebui pedepsiți să le poarte de grijă tuturor celor care, de-a lungul vieții, au făcut imprudența să le urmeze sfaturile.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER