Marele câștig

Ceva din frustrarea de copil răsfățat a lui Hagi când nu-i ieșeau socotelile s-a regăsit aseară pe Ghencea în gesturile lui Sânmărtean. Mingicarul vasluienilor a căutat loviturile libere în preajma careului lui Tătărușanu, dar arbitrul sârb adus cu atât scandal ca să oficieze la centru a fost la fel de nemilos ca și Martinovici. Un ecuson FIFA care e puțin probabil să fi auzit – iar dacă a făcut-o, e și mai improbabil să-i pese – de latifundiarii României…

Steaua – Vaslui a început ciudat aseară. Casele de pariuri au prefațat derby-ul etapei micșorând neașteptat de mult cota gazdelor și mărind-o exagerat pe a oaspeților. Unele agenții au mers mai departe, neincluzând partida în oferta „live”, semn că zvonurile afectează și calculele bookmakerilor. Multe vorbe n-au făcut însă nici cât un presing al lui Adailton, iar prognozatul „2” la pauză a fost, de fapt, un mare 0-0 cu avantaj teritorial pentru oaspeți…

Alături de titularizarea lui Rusescu în fața lui Mihai Costea (semn că Stoichiță are mai multă trecere decât se crede la „Palat”), indubitabila corectitudine a partidei de aseară reprezintă, de fapt, marele câștig. În ofensiva tenace a vasluienilor, în ambiția lui Bourceanu și zbaterea revenitului Latovlevici, în schimbările surprinzător de curajoase ale lui Inacio la 0-0, în încurajările publicului care simte mai bine decât oricine ce se întâmplă pe teren – în toate acestea se ascunde, de fapt, speranța.

Poate că Steaua a pierdut aseară titlul, poate că, în ciuda tuturor deziluziilor lui Porumboiu, Vaslui mai are o șansă. Poate că, după acest meci, clujenii pot să-și pregătească degetele pentru inelele de campioni. Dincolo de amănunte, cel mai important e că, după două decenii cu Sandu și Dragomir pe cap, fotbalul românesc încă mai găsește resurse de cinste, valoare și demnitate.