Steaua cu Astra și Oțelul, Dinamo cu Chiajna și Ceahlăul, CFR cu Oțelul și, sâmbătă, Ceahlăul, Vaslui – tot sâmbătă – cu Astra, Rapid – de neimaginat! – cu Vaslui. Mai vreți? Mai sunt!
Bănuieli, meciuri suspecte, victorii dubioase, răsturnări bizare de scor, fotbaliști care uită brusc să joace sau faultează „atât cât trebuie” pentru a fi eliminați. E campionatul României, competiția în care capacitatea de a falsifica realitatea e concurată doar de obrăznicia celor care se ocupă cu mișmașurile. Gigi Becali a fost și sâmbătă primul care a ridicat piatra și a azvârlit-o înspre Porumboiu și „Vamă”, invitându-ne la lapidarea blatiștilor într-un perfect exercițiu de ipocrizie. Niciun cuvânt n-a ciripit preacuviosul despre porcăria făcută de el cu Steaua chiar în ajunul Învierii, la Galați, dar a avut o sumedenie de spus despre aranjamentele celorlalți…
Liga I își regăsește, treptat, ritmul din anii de aur ai Cooperativei, atunci când finalul de sezon abia dacă mai lăsa loc la două-trei meciuri cu rezultat necunoscut pe etapă. Nimeni nu-și permite, „m-ai înțeles?”, să lase lucrurile așa, la voia întâmplării. Iar Vaslui și CFR nu le-au lăsat, cel puțin în week-end-ul încheiat. Vaslui-Astra a avut de toate: oaspeții au condus în prima repriză, dar gazdele „au fost mai bune după pauză” pentru că, bineînțeles, „și-au dorit mai mult victoria”. La 1-1, Astra a rămas în inferioritate, prilej pentru Rednic să constate resemnat, după meci, că nu mai era nimic de făcut, iar golul gazdelor devenise inevitabil. Privind spectacolul de la Vaslui, m-am simțit ca în frumoasele după-amieze de pe vremuri, la Bistrița, Piatra-Neamț sau Pitești, unde toată lumea trăia fericită cele două ore la loc cu verdeață, unde nu era loc de întristare.
La Piatra-Neamț era greu să se repete suspansul de la Vaslui. După dezastrele din ultimele etape, clujenilor nu le ardea nici de glumă, nici de riscuri inutile doar de dragul spectacolului. Chiar și așa, cu lucrurile puse pe făgaș încă de la început (CFR a deschis scorul în minutul 19), au fost ceva emoții, deși nemțenii n-au avut nicio vină: pentru ocaziile gazdelor trebuie certați în primul rând apărătorii lui Andone. Și aici am avut un deja-vu: evenimentele din repriza a doua mi-au adus aminte de un Gloria-FC Argeș de pe vremuri, când oaspeții au egalat din greșeală prin minutul 89. A fost o disperare generală în ultimele secunde ale partidei, ambele echipe grăbindu-se să reia jocul, pentru ca gazdele să poată înscrie golul victoriei „într-un final dramatic”. Regretatul Constantin Cârstea, în acel moment antrenorul bistrițenilor, avea să facă, la finalul jocului, cu adevărat cea mai sinceră declarație din lume: „Când am văzut că a egalat Argeșul, era să fac infarct!”…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER