„Ambele echipe și-au dorit victoria, dar s-au preocupat și să nu piardă”. Astea au fost primele gânduri care l-au bântuit pe Victor Pițurcă, selecționerul României, mărgăritare împărtășite generos și celorlalți după 0-0 cu Austria. Să ne adăpăm, în continuare, la izvorul de înțelepciune al acestui specialist: „mi-aș fi dorit să avem o posesie mai consistentă”, „și ei puteau înscrie, dar și noi am avut câteva ocazii”, „e foarte important ca toți jucătorii valoroși să fie apți”. Și, în sfârșit, perla coroanei: „Țelul nostru e să ne calificăm în Brazilia”.
După un astfel de conglomerat de idei bulversante, ce-ar mai fi de spus? E un privilegiu rar să ai în preajmă profesioniști desăvârșiți, să poți „fura” din preaplinul cugetărilor lor. Știați că Pițurcă a fost profesor la Școala de Fotbal a FRF? Cu astfel de oameni la catedră, meseriași adevărați, pasionați și plini de substanță, viitorul fotbalului în România e asigurat.
Stați liniștiți, marți n-a fost o scăpare. Pițurcă analiza fotbalul în 1998 exact ca acum. Omul nu umblă cu dublu discurs, unul în public și altul în fața jucătorilor…
Pițurcă merită, de fapt, să fie selecționerul României. E media celor care-și fac veacul pe-aici, egal cu sine însuși și cu ce se întâmplă în Liga I. În Olanda, indivizii aceia fără suflet au ajuns să fabrice jucătorii în laborator (unde măsoară până și felul în care pășesc și-și iau elan), iar tactica e dezumanizată, filtrată de softuri. Aici, Primul Antrenor n-are nevoie de laptop. Nimic nu se compară cu strămoșescul „focu’ la ei”. Asta este: alții se pregătesc să ajungă pe Marte, noi inventăm căruța cu trei trepte și-un coviltir.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER