Șah-mat: Rednic mută și câștigă

Mircea Rednic, cel mai bun antrenor din România. FOTO: Mediafax

De ce este Mircea Rednic cel mai bun antrenor din România? Pentru că, în momentele esențiale, face diferența. Pentru că știe să-și așeze echipa în teren, pentru că are știința de a face schimbările potrivite, pentru că are fler, pentru că știe teorie și practică, pentru că știe fotbal.

Poate că, într-adevăr, chiar el este adevăratul urmaș al lui Mircea Lucescu în fotbalul românesc.

Dinamo a avut nevoie de patru ani și jumătate, un șir de 12 meciuri ca o Golgotă și de venirea lui Rednic pentru a învinge din nou Steaua. Duminică, 22 noiembrie 2015, pe bătrâna arenă de lângă Șoseaua Ștefan cel Mare, antrenorul a scos tot ce se putea scoate din echipa gazdă. Pentru Rednic era clar că Steaua, chiar așa, slăbită, rămâne mai experimentată și mai bună.

Situația era destul de limpede: primul 11 conferea avantaj oaspeților, banca de rezerve era însă mai bună la Dinamo. Avea, așadar, nevoie de timp pentru ca titularii Stelei să obosească. Așa că Rednic a jucat șah cu Rădoi.

Sigur că a avut și noroc în prima repriză. Ploaia l-a ajutat, imprecizia „roș-albaștrilor” l-a ferit de un gol care poate schimba soarta meciului.

Doar un nepriceput poate spune însă că lui Rednic „i-a ieșit”. Lui „îi iese” de mulți ani. Atunci când „o nimerești” de atâtea ori înseamnă că la mijloc e altceva decât norocul. Rednic și-a premeditat cu grijă tactica și înlocuirile. Avea soluții pe bancă și le-a folosit corect.

Diferențele s-au văzut din primele minute. Steaua a încercat să împingă jocul peste adversar, să paseze mult, să intre în careu. Dinamoviștii s-au retras și au încercat să ajungă cât mai repede la poartă. Terenul era ud, ploua torențial, mingea căpăta traiectorii imprevizibile și cineva le spusese jucătorilor dinamoviști să tragă cât mai mult la poartă.

Teoretic, ambele echipe aveau în atac câte un vârf de careu puternic: Essombe la Dinamo și Tade la Steaua. Numai că, în timp ce la gazde mijlocașii și fundașii laterali s-au străduit să-și angajeze omul din față cu mingi la bătaie, Steaua a încâlcit jocul într-atât încât Tade a ajuns să-și caute coechipierii la mijlocul terenului.

Jocul s-a rupt însă după pauză, pe măsură ce jucătorii aduși pe teren de Rednic au făcut diferența. Sigur, Varela a avut ghinion să-și trimită mingea în propria poartă, dar Gavrilă, cel care i-a dat „pasa” otrăvită fusese introdus în teren cu doar câteva secunde înainte. Gnohere, a doua schimbare a lui Rednic, a generat apoi acțiunea pentru golul doi și a înscris golul trei.

Cu asta, multe n-ar mai fi de spus. Poate că invincibilitatea lui Rednic ca antrenor la Dinamo în fața Stelei nu e chiar întâmplătoare.

P.S. În tur, aflat oarecum în postura de acum a lui Rednic, Rădoi n-a reușit să valorifice superioritatea echipei sale. La începutul lui august, pe Arena Națională, Steaua a avut și în primul 11, și pe banca de rezerve jucători mai buni și a scos doar un 0-0. Rednic a terminat meciul cu 5 jucători sub 21 de ani în teren, dar neînvins.