„Să stea satelitu”! Am venit aici ca să vorbesc eu. Să stea satelitu” până vorbesc!”, a țipat Hagi în studioul „Procesului etapei”, în seara aceea de toamnă tristă și friguroasă. Mai erau trei zile până la returul cu Slovenia, barajul pentru Mondialele din 2002. România pierduse neașteptat prima rundă, la Ljubljana, un 1-2 căruia antrenorul nu accepta să i se spună pe nume: „înfrângere”. Hagi era tânăr, era impulsiv, era ambițios, ambiția îi depășea posibilitățile, ar fi vrut, dar nu putea și asta îl scotea din minți și la antrenamente, unde era un pachet de dinamită cu fitilul aprins. Hagi țipa la foștii coechipieri, acum elevii săi, Hagi nu accepta să i se răspundă, Hagi nu accepta preluări greșite, Hagi nu accepta erori la schemele de joc. Hagi nu accepta.
Sâmbătă, 19 martie 2016, pe stadionul din comuna Ovidiu, județul Constanța, Hagi a acceptat. Din nou. 0-4, 0-4, 0-3, 0-1, 1-4, 0-1, 0-1, 0-1, 1-3. Acestea sunt rezultatele pe care le-a avut Gică în meciurile oficiale cu FC Steaua, echipa finului său, Gigi Becali, începând din 2012, de când a promovat, și până astăzi. Nouă înfrângeri sparte de unica victorie, acel 5-2 din mai 2013 care va rămâne veșnic ca o arsură pe obrazul lui Hagi. Becali l-a însemnat atunci pe fostul mare fotbalist cu fierul roșu al rușinii și a ținut să trâmbițeze public asta, spunând când meciul încă nu se terminase că e mulțumit de rezultat și de faptul că echipa sa n-a jucat cu răutate. Acea victorie din Ghencea l-a salvat pe Hagi de la retrogradare și, probabil, de la faliment în proiectul Viitorul.
Apoi s-au mai jucat opt meciuri – șapte în campionat și unul în Cupa României -, iar Viitorul lui Hagi a arătat, de fiecare dată, ca un satelit. Golaverajul FC Steaua – Viitorul este, după nouă meciuri, 24-7. Din cele 7 goluri ale echipei lui Gică, 5 au fost marcate atunci, în Ghencea, când FC Steaua a stat, provocându-i o criză de nervi și un gând de revoltă lui Reghecampf: „Probabil nu voi mai rămâne la Steaua din vară, pentru că eu nu fac astfel de lucruri murdare”.
Dar a fost o chestiune de afaceri, iar Reghecampf a înțeles. Răsplata vine regulat, de două ori pe sezon, și are același tipic. Gigi se prezintă la ușa lui Gică, întinde desaga, i se îndeasă trei puncte și pleacă – nu știm dacă mulțumind sau mormăind în barbă „stăpânul scoate calul din mâzgă”.
Poate că, până când satelitul lui Gică își va recăpăta libertatea de mișcare, ar trebui să renunțăm la formalități și să îl trecem în clasament drept ceea ce e: FC Steaua II.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER