Dinamoviștii au de ce să fie supărați: fiecare punct contează în lupta pentru locul patru. Pentru că, în acest moment, puține sunt atuurile pe care Dinamo le are pentru a stopa alunecarea în clasament.
Lucrurile sunt simple. Proptită în câțiva jucători de valoare, echipa și-a mărit omogenitatea și, mai ales, unitatea grupului în preajma noului antrenor, Liviu Ciobotariu. Acestui tip calm și cu un bun-simț rar întâlnit în Liga I îi datorează suflarea dinamovistă renașterea speranțelor. O formație care atacă își ascunde multe dintre defecte, iar Dinamo cu Ciobi asta a făcut: a atacat cu plăcere, entuziast, generos. În fotbalul haotic al Ligii I – varianta 2011-2012, câteva vedete binedispuse sunt suficiente, în general, pentru a câștiga.
Ca să iei titlul se cere, însă, mai mult. Dinamoviștii au pierdut cu Steaua pentru că nu le-a oferit nimeni soluția la jocul defensiv organizat al adversarilor. Ideea n-a venit nici cu Rapid, altă echipă așezată de care Dinamo n-a reușit să se apropie nici în superioritate numerică.
Epoca hei-rup-ului a cam apus și în România. Asta strigă prin ceea ce face, de pildă, Daniel Isăilă, antrenor tânăr revendicat de la școala Mircea Lucescu care a prelucrat puțin jocul dinamoviștilor și i-a sufocat cu Sportul chiar în Ștefan cel Mare.
Ciobotariu a stat, prin calitățile sale umane, la baza ascensiunii spectaculoase a „roș-albilor” în tur. Dar tot el a stat, prin lipsa experienței, la baza regresului din startul returului. Conducerea și suporterii trebuie să-i conștientizeze meritele și, dacă sunt decenți, să-i accepte limitele.
Dinamo 2012 este o echipă cu câțiva jucători buni și destule găuri, care se sufocă după minutul 70 și are nevoie disperată de un plan. Cine îl va întocmi, asta rămâne de văzut.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER