Este de-a dreptul remarcabilă viteza cu care CFR Cluj a devenit cel mai antipatizat club din România. În urmă cu 5-6 ani, gruparea din cartierul Gruia era privită cu admirație și speranță de suporterii din țară (mai puțin cei din Cluj, oraș ireversibil îndrăgostit de concitadina „U”). În prima divizie a unui fotbal sufocat de amatorism apăruse un suflu nou: o echipă cu patron tânăr și citit, cu președinte doctor, cu plan pe termen mediu și lung, cu buget bine structurat. CFR Cluj era prima echipă profesionistă din Liga I, cu organizare fără rival, prima care a instituit politica importului masiv de fotbaliști străini și prima care a apelat la un scouting menit să reducă numărul „țepelor”. Prima și, deocamdată, singura. În Gruia s-au făcut și se fac lucruri temeinice, dovadă primul stadion din România postbelică ridicat numai cu bani privați. Pe scurt, CFR este singura grupare fotbalistică internă structurată ca societate capitalistă competitivă, menită să producă performanțe și bani.
Doar șase ani au trecut de când CFR se califica în finala Cupei Intertoto, stârnind aplauzele tuturor microbiștilor: „Uite că se poate și altfel!”. În fotbalul românesc părea că se întredeschide, în sfârșit, o ușă către lumea competitivității reale.
Și tot numai șase ani au trecut de când CFR s-a transformat în cea mai antipatizată grupare din România. În acest moment, nu există stadion din țară în care ardelenii să nu fie tratați cu o ostilitate uneori chiar viscerală, întâlnită doar pe vremuri când veneau Steaua, Dinamo, Victoria și Moreni.
Paszkany și Mureșan, deopotrivă merituoși pentru spectaculoasa ascensiune a echipei lor și vinovați pentru antipatia stârnită, au explicațiile lor: CFR e invidiată, victimă a presei de la București, dușmănită din neputință. Sunt scuze la îndemână, dar care nu explică de ce Craiova Maxima, Petrolul Ploiești și FC Argeș încă mai trezesc simpatia a milioane de oameni. Acele echipe (tot din Provincie) au obținut altfel performanțele.
Când vorbesc de UTA, oamenii se gândesc la Petschovschi, când pronunță „FC Argeș”, se gândesc la Dobrin, când spun „Universitatea Craiova”, se gândesc la Ilie Balaci. Peste alte decenii, nimeni nu-și va aminti însă de „șutul atomic” al lui Gabi Mureșan și viteza „supersonică” a lui Sougou. Va deveni, în schimb, de poveste perioada în care CFR Cluj teroriza fotbalul românesc cu arbitrajele și cu meciurile dubioase. Fiecare epocă are eroii și antieroii săi. Din acest punct de vedere, CFR Cluj va rămâne în memoria colectivă așa cum a rămas Victoria lui Dumitru Dragomir.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER