Nu, nu bombăniți și luați-vă gândul de la abordarea clasică a înșelătorului 2-0 care poate fi întors din drum. Oricât ar pune umărul chiar și Papp, bramburit precum în finalul primei reprize din tur, Trencin nu are cum să mai schimbe numele calificatei mai departe. Oricât s-au chinuit fanii zăhăiți de cap, care nici ei nu mai au habar ce vor, să împingă UEFA la un retur cu porțile închise. Bașca amenda suculentă cu care Steaua – care acum nu mai e Steaua – a decontat încă o dată teribilismul și excesul așa-zișilor fani cărora cu siguranță că le-a achitat cineva deplasarea la Zilina numai ca să afișeze bannerul „FCSB nu e Steaua”. Câți or mai fi oare dintre cei care au mâzgâlit mizeria aceea de la meciul cu Ujpesti la peluza din Ghencea?
Să ne întoarcem însă la capcanele acestui 2-0 de la Zilina. Fără Tade, un Cămătaru peste decenii în plin fuleu cu câte doi-trei fundași în cârcă, fără Hamroun, o zvârlugă care în altă conjunctură putea să-i provoace insomnii lui Chipciu dacă șeptarul n-ar avea proptele la Becali, deci fără Tade și fără Hamroun Steaua ar fi arătat precum în Supercupa de la Constanța ori în cele 90 de minute de chin din debutul campionatului cu Petrolul. O zeamă chioară, fără sare și piper. Bramburită, temătoare, crispată în așteptarea a nu se știe ce, la cheremul unui torent de pase lungi englezești. În cele două partide Steaua a fost proiecția fidelă a elevului care a uitat în vacanță tot ce învățase în trimestrul precedent. Adică jocul combinativ, la firul gazonului pentru vârfuri argint viu, nu „berbeci” gen Kapetanos sau Nikolici.
Da, Steaua ar fi orbecâit și în meciul tur cu Trencin pitită după paravanul-alibi al schimbărilor dintre sezoane. Nu e greu de imaginat reacția lui Rădoi din dialogul cu Becali, nu doar cea povestită de la pauză din vestiar. Probabil că Rădoi e primul care a văzut că e chiar groasă cu politica sinucigașă a suficienței și a campioanei întărite cu jucători de la echipele retrogradate…
Taurul Tade a adus și o fărâmă de clasă, are și o conversație rezonabilă cu balonul, drept care logic ar fi să reprezinte doar macazul care a schimbat linia din politica transferurilor. Din datul în ghioc îți iese numai rareori și pasiența cu câte un jucător liber de contract gen Arlauskis. 2-0 de la Zilina e un scor al naibii de periculos dacă el trage obloanele campaniei de achiziții pentru moment, dacă transferul lui Tade închide un capitol în loc să-l deschidă. Tot din păgubosul „restul, mai vedem noi către toamnă” a făcut ochi și episodul Ludogoreț.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER