Alin, aceasta e știrea despre Craiova

O vreme, sintagma „Hîldan, unicul căpitan” m-a contrariat, m-a iritat. M-am întrebat: ce-ar fi trebuit oare să se întâmple, să moară și Lucescu, și Dinu pentru ca fanii dinamoviști să-și aducă aminte că și ei au fost, la rându-le, căpitanii unor echipe de referință din istoria lui Dinamo?! Între timp însă, mi-a trecut iritarea fie și numai la vederea sintagmei „Hîldan, unicul căpitan” de care te ciocneai chiar și în informația despre vremea probabilă la ora meciului de pe Dinamo. Ba chiar i-am și admirat pe cei care, după trecerea anilor, nu-l uitaseră pe „unul de-al lor”, căruia îi prețuiseră calitățile, dăruirea, nicidecum modul cum se îmbrăca, de unde-și cumpăra blugii sau ce acorduri de manele îi duduiau în căști. Pentru generația peluzei Hâldan vremurile lui Lucescu și Dinu se pierdeau undeva, departe în tunelul timpului. Mulți dintre ei probabil că nici nu-i văzuseră vreodată pe aceștia nici măcar în frânturi de arhivă. Ignoranță. Și-atunci, ca și acum, TVR-ul sforăie tolănit pe un munte de aur care se numește arhiva fotbalului nostru…  

De rezervele mele vizavi de sintagma „Hîldan, unicul căpitan” mi-au reamintit nostalgiile oltenești ale prietenului Alin Buzărin. Amintiri și poze cu Negoro și Pelicanu’, de la comemorarile lui Nelu Oblemenco și Tică Oțet. „Memorialul Ion Oblemenco” din weekend deschidea a mia oară cartea cu povești a Științei. Pe amicul Alin am toate motivele să-l suspectez de patriotism local. Acum a izbutit să mascheze adevărata știre despre Știința de la finele săptămânii. Craiova organiza prima ediție a „Memorialului Ion Oblemenco”! La 18 ani de la moartea „tunarului”! Chiar nu mai conta că amfitrioana era clona CraiOlguța, că la triunghiular erau poftite două echipe de umplutură. Mititelu și-a dat cu adevărat foc la valiză nu atunci când i-a înfruntat pe Mircea Sandu și pe Dumitru Dragomir, ci în clipa în care a încercat să retușeze fotografiile cu vechile legende ale Științei. În aproape 20 de ani, nimeni, oficialități, primari, foști coechipieri – numai cine n-a vrut n-a ajuns oficial la Știința -, nimeni nu s-a ostenit să le invite pe Botev Plovdiv sau pe Partizan Belgrad la un meci pe Central pe care să-l boteze pe afișele din oraș a-nu-știu-câta ediție a „Memorialului Ion Oblemenco”. Mai un parastas, al lui Ștefănescu, mai o comemorare, a lui Oblemenco, și-atât.