Astra la final de poveste

Finala Cupei de sâmbătă închide un capitol în fotbalul nostru. Astra a fost o poveste frumoasă, cu prâslea care a crescut cât ai clipi de la o promovare în A la ghioceii cupelor europene. Oriunde, în orice colț al primei noastre ligi, oricărei alte formații i s-ar fi lipit de îndată eticheta de cimitir al elefanților. Cei mai mulți dintre senatorii gazonului au semnat cu Astra numai după ce au sărit bine de 30 de ani. Teixeira, Lovin, Geraldo sau Daniel Niculae. Nimic întâmplător. Cu siguranță că aceasta a fost politica Astrei, una a importurilor (pe bani mulți), atâta vreme cât nu-și aduce nimeni aminte de vreun puști promovat din propria grădină. De unde și frământările fără soluție din ultimul sezon, după ce FRF a băgat pe gât cluburilor pragul jucătorului sub 21 de ani.    

La fel de adevărat e că Astra e un club fără trecut și fără viitor. Doar cu prezent. Cum s-ar zice, e un club de autor. Trăiește carevasăzică după cum i se năzare patronului Ioan Nicolae. Azi investește, mâine coboară ștacheta salariilor la nivelul unei echipe de locurile 5-8, iar poimâine îl închide. Să întoarcem moneda. Oricum te-ai numi, ca patron de orice, de aprozar, de șaormerie, dar mai ales în fotbal, nu-ți pică tocmai bine când îți auzi jucătorii scandând împotriva-ți în vestiar, dincolo de bariera clasicului ” să vină banii la băieți!” Oricâte datorii sau promisiuni neonorate ți s-ar pune în cârcă. Deși abia și-au mai primit din bani cu țârâita nu i-a văzut nimeni pe cei de la ASA într-o grevă japoneză la vreun meci.                                                                               

Și ar mai fi încă un detaliu peste care trecem mult prea grăbiți. Sau ne aducem aminte de el doar după ce constatăm cât de amestecate sunt proiectele la noua arenă a lui Dinamo. Ioan Nicolae a construit la Giurgiu un stadion. Ca să nu se mai pomenească anecdotic despre Giurgiu ca despre orașul care i-a dat fotbalului pe Gino Iorgulescu, pe Narcis Coman sau pe Bebe Năsturescu. Iată, Giurgiul a devenit orașul care a dat o campioană la fotbal și a găzduit meciurile cu West Ham, Roma sau Lyon, de unde și îndemnul caraghios „allez giurgiuveni!”                                                                 

Au plecat pe rând mai întâi Boldrin și De Amorim. Nu li s-a resimțit lipsa. Plus că revenise Budescu. A plecat și Alibec. Moralul grupului s-a șubrezit, s-a făcut țândări. După finala cu Voluntari va părăsi corabia și plutonul Șumudică. Junior Moraes și cine s-o mai nimeri. Să nu-și facă nimeni griji, are încă cine să stingă lumina. Astra nu va mai fi însă, probabil niciodată, copilul răsfățat și capricios al campionatului. Cartea cu povești se închide aici, iar cei mai mulți vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți.