Rămâne cum am vorbit, mult înaintea acestei jumătăți șchioape de baraj de la Atena. Nimic nu recomandă naționala noastră pentru un Mondial, dar să nu vă puneți cu bafta lui Pițurcă. Cursa continuă marți. Bafta, da, bafta e cam tot ce a mai rămas din profilul antrenorului cu har care rânduise dinamita la soclurile miturilor Mircea Lucescu și Iordănescu. În grupă, în 8 partide din 10 – exceptând Stambulul și cu Ungaria acasă – naționala a jucat încâlcit, confuz, poticnit, uneori chiar mizerabil, măcar în jumătate dintre meciuri selecționerul a ratat formula de echipă de start și s-a încăpățânat să nu corecteze nimic din mers, dar berzei chioare i-a făcut cuib Van Persie.
Mai mereu țâfnos, câteodată cabotin, pe buze cu replica tăioasă pregătită întotdeauna ca nu carecumva să rămână dator, răzbunător pentru orice și pe oricine indiferent de miză (a bătut destule cuie în coșciugul Științei), zeflemitor față de orice sugestie venită de oriunde, aceasta e fotografia mișcată a selecționerului ultimelor preliminarii. În conferința de presă de la finele întâlnirii – transmisă parcă de canalul Top-shop unde n-au lipsit decât Bahmuțeanca și tigaia ei magică – Pițurcă n-a ratat nici acum ocazia să îngroașe propria evaluare a limitelor jucătorilor săi.
Despre propriile limite iarăși nicio vorbă. Un „poate că am mai greșit pe undeva și eu” era de ajuns. N-a venit. Ba a mai și plonjat în brațele umorului involuntar atunci când în discuție a apărut numele lui Maxim. „L-am menajat pentru meciul de la București!?!” Goian și Costin Lazăr – azi soldați în echipe grecești – ne-au avertizat în câteva rânduri despre cel mai în formă atacant elen al momentului, Mitroglou. Și l-ar putea imagina oare cineva pe Fernando Santos ocrotindu-l pe Mitroglou pentru returul de la București?! Acropole era acum un rug… Pițurcă a luat în răspăr toate veștile bune venite dinspre Bundesliga și de bune toate notițele lui Flocea de la un meci la Botoșani ori Chiajna. Când îl titularizezi în locul lui Maxim pe Tănase, absolut jenant în ultimele partide ale Stelei, iar pe eternul Cociș pe postul lui Costin Lazăr, ei bine, atunci se cheamă că-ți tai singur craca, doar te numești Pițurcă și nu dai socoteală nimănui.
De acord, obiectivul lui Piți nu era să ducă naționala la Rio – săru’mâna, Nașule! -, ci să șlefuiască o echipă vânjoasă pentru viitorul Euro. Dacă așa arată o echipă cu care să atacăm alte preliminarii, atunci e ca și bifat și următorul turneu final, încă unul cu telecomanda în mână.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER