Apel înflăcărat către antenori și jucători: cu cât veți îmbrățișa mai des clișeul „jucătorul x a lăsat de la el din bani doar ca să semneze cu clubul cutare” nu veți izbuti decât să vă faceți încă o dată de râs. Gogomănia cu Budescu sentimentalul care a ales un salariu mai mic doar ca să continue cu Astra – după ce a făcut licitație între Steaua, Astra și Steaua Roșie – ori cea cu Torje căruia i s-a făcut dor de casă n-ar mai fi pusă la colț decât de precizarea că lor și altora le-a fost dragă geografia. Vorba lui Vanea Chirilă, „Răsucind fusele orare” din Golf până în China.
Gogoși. Mutu, bunăoară, n-a ascuns vreodată adevărul pentru care a rătăcit câteva luni prin India. Pentru bani! Iar aidoma lui, mulți, mulți alții cum au auzit foșnetul bancnotelor. Din fericire, ochii se mai bucură, iată, și cu imagini de la primele zece minute oficiale ale lui Răzvan Marin la Standard (Chipciu și Stanciu au fost excelenți ambasadori) ori de la prezentarea oficială a lui Toșca la Betis. Adică din fotbalul care chiar contează. Primul care e pus în gardă e tocmai viitorul adversar atunci când află unde e trimisă telegrama de convocare la națională. Una e către un club din Spania ori Italia și cu totul altă mâncare de pește e să te adresezi unui Al-și-mai-nu știm-cum. Ne-am lămurit doar toamna trecută cât de impresionat a fost Lewandovski de la Bayern de convocarea din Golf a lui Grigore!
Deunăzi, Torje se arăta cătrănit că a pierdut prima reprezentativă de când e la Terek. Rezervă la Terek. Logic ar fi fost să-l prindă mirarea mai degrabă atunci când era convocat constant din postura de rezervă la cluburi de mâna a doua din Spania sau din Turcia. Am aflat ulterior și explicația. Torje era sufletul lotului, era carevasăzică un comic vestit al vestiarului și nu putea fi ocolit de la convocări. Ne închipuiam că e greu de egalat recordul lui Codrea, care probabil că nici el nu a mai ținut socoteala pe la câte cluburi s-a tot plimbat. Performanța fostului mijlocaș timișorean e în mare pericol.
Să ne întoarcem la Budescu. Mulți dintre noi l-am pus la zid pe Iordănescu pentru că nu prea avea ochi și pentru Budescu. Noi îl vedeam chiar titular de neconstestat. Ce amăgire! Și azi nu facem altceva decât să-l tot așteptăm pe Budescu. Nu-i nimic blamabil să pretinzi un contract mănos, să ții la preț, cum se spune. În schimbul a ceva totuși, nu? Nu doar câteva firimituri de fotbal, acolo, când li se năzare. Cât despre caracter nici pomeneală, o vorbă învechită de pe timpul lui Hagi, Sabău și ceilalți din Generația de aur.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER