Petrolul deschisese scorul. O fază oarecare undeva în tușă la peste 30 de metri de poarta lui Bălgrădean. Balonul sare în aut. Petroliștii repun rapid de la margine și mingea ajunge tot către bandă, la Hamza, demarcat la 2-3 metri în spatele fundașilor dinamoviști. Ei bine, în acest moment, Scarlatache ridică bățos brațul și întoarce privirea către asistentul de pe cealaltă parte. E acea privire tăioasă obișnuită a fundașului care muștruluiește tușierul cu enervant de des întâlnitul „băăă, ești chiooor, nu vezi că e doi metri în ofsaid?!”…
Da, Scarlatache îl urechea din privire pe asistentul care nu-l văzuse pe Hamza în ofsaid de câțiva metri la o repunere directă de la tușă! Așadar și prin urmare, atâta vreme cât Scarlatache face pasul la ofsaid la o repunere de la margine n-ar mai fi nimic de adăugat. Dacă așa a tratat o fază, oricât de banală ar părea, așa a tratat de fapt tot meciul cu Petrolul și la urma-urmei tot acest început de retur în care el, Scarlatache, Luchin et comp. au lăsat porțile vraiște pentru tot atâtea goluri câte încasaseră într-o toamnă întreagă. Niște pierde-primăvară.
Când fundașii lui Ciobi – la rându-i fundaș de rasă o viață – sunt cu mintea haihui într-un asemenea hal, atunci orice comentariu, analiză, despicat de fir în patru gen Cornel Dinu sunt de prisos… Carevasăzică ar fi utilă rocada Luchin – Scarlatache, momentele în care zona e bine să se pupe cu apărarea om la om bla, bla, bla. Baliverne, ne răcim toți gura de pomană. Mai stăm de vorbă doar atunci când va veni de-acasă și Luchin, când lui Scarlatache îi va trece astenia de primăvară care a început cam pe când zăpada era cât casa la reluarea campionatului. Mâine e Paștele, poimâine se termină și campionatul și dacă tot așa îi trece vremea, trupei lui Ciobi îi bate istoria la ușă. Ar fi prima campioană de toamnă din Groapă care n-ar pupa un loc în cupele europene. Din șase. Aceasta e acum și prima provocare a partidei retur cu Mediașul. Să nu ia Gazul Cupa.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER