Câți Florin Andone avem acasă?

Cât de promițător sună pe hârtie! Obligativitatea de a avea câte cinci grupe de copii și juniori… Opt jucători în lotul mare formați la club… Practica va mai omorî încă o dată multe iluzii, așa după cum a mai lovit cândva. Mulți dintre antrenorii veterani de azi, să zicem Rednic ori Grigoraș, nu au cum să nu-și aducă aminte de umilințele juniorilor la meciurile de Divizia B de acum aproape trei decenii. În două vorbe: la partidele de ligă secundă era obligatoriu să ai doi puști până în 18 ani pe foaia de joc, dintre care unul pe teren. Scenariul-mascaradă era identic în majoritatea cazurilor. În minutul 2 juniorul titular era înlocuit cu cel de pe banca de rezerve, iar după alte câteva minute și celălat puști era schimbat de astă-dată cu un jucător copt. Vă puteți închipui cam cât „sălta valoric” un junior care într-un tur de campionat aduna vreo 20 de minute pe hârtie, dar dacă apuca să atingă balonul o dată sau de două ori…

Ce propune azi LPF e cam aceeași Mărie cu altă pălărie. Alți juniori promovați de la propriile grupe ale cluburilor și pe care, dacă n-ai nimic mai răsărit în bătătură, nu-i vei folosi vreodată. Ies la socoteală doar pe hârtie. La conferința de marți de după hotărârile „istorice” Gino Iorgulescu afișa o mină nostalgică. Ducea parcă dorul cuplajelor de odinioară. Câteodată, mai rar ce-i drept, se întîmpla și ca la un cuplaj pe „Republicii” în care vedetă era Sportul lui Gino, al Nașului ori al lui Kassai deschiderea să o facă un meci de B. Mai ales dacă era Rapidul care umplea jumătate de stadion. Gino Iorgulescu nu are cum să nu-și aducă aminte de fanfaronada „creșterii noilor vlăstare” din acele vremuri. Să chicotească 20-30 de mii de spectatori pe seama unui copil schimbat în minutul 4. Bula de azi a LPF dă iarăși bine, sună patriotic, încurajator: să stopăm hemoragia străinilor cu cotă îndoielnică, să dăm o șansă în plus copiilor noștri. Proiectul are însă o hibă. Uriașă. Nu e condimentat și cu sancțiuni la sânge, ci e lăsat doar la mâna și la biciul licențelor lui Duru. Nimeni nu va fi nici măcar tras de mânecă. Doar am văzut câte parale face comisia lui Duru, inclusiv după cel mai recent exemplu și motiv de demitere în masă. Dacă Vasluiul nu intra în insolvență și nu se dezmembra ar fi primit și azi licență cu toate cele o sută de milioane de euro datorii!                 

De ce ajungem să ne mai minunăm atunci că, din când în când, mai explodează aiurea în lume câte un talent gen Florin Andone? Probabil că sunt destui „Florin Andone” și-acasă, dar n-are nimeni ochi pentru ei să-i vadă. E câte un comision de împărțit între impresari, manageri, antrenori doar atunci când vine vorba de un transfer de-afară, cu un CV bine ticluit și fardat, chiar dacă de fapt mazeta se cheamă Elton sau Miranda. Ce mai contează, comision să iasă. În schimb, o promovare de la juniori exact asta și înseamnă. O promovare. Fără comision.