Ce lipsea de pe afișul Stelei

În vremurile în care nu eram răsfățați cu câte trei-patru transmisii TV pe etapă din prima ligă engleză singura noastră punte către campionatul lui Liverpool și Manchester United era relatarea radio BBC World Service. Cu paraziți, cu întreruperi, cât de cât se prindea și la noi. În fiecare sâmbătă, în direct ultima jumătate de oră de joc dintr-unul din meciurile cu greutate ale etapei.

 

Transmisie clasică britanică, bineînțeles cu doi comentatori, dintre care unul un fost fotbalist. Îmi amintesc că într-o după-amiază în locul unui meci de pe „Anfield” BBC a oferit finalul unei partide a Celticului din prima ligă scoțiană. Explicația a venit cât se poate de englezește de câteva ori pe parcursul transmisiei în direct. Startul partidei de pe „Anfield” fusese amânat cu un ceas întrucât pe una dintre arterele care duceau către stadion se produsese un ambuteiaj. Decizia decalării fusese luată în tandem de către poliția rutieră și organizatorii meciului. Era unica formă de respect acceptată față de fanii care-și cumpăraseră bilete sau abonamente și erau acum prizonieri în trafic.  
 

La începutul acestei săptămâni ProSport a găzduit un material-anchetă pe marginea scăderii la cote îngrijorătoare a mediei publicului la partidele Stelei din actuala ediție a Europa League. În paralel, la buletinele de știri TV curgeau imagini triste cu casele de bilete de la „Național” unde nu era niciun picior de suporter stelist. Pe geamurile caselor era lipită o coală A4 de pe care aflai costul biletelor la tribune, la peluze. Prețuri rezonabile. Lipsea însă ceva esențial din anunțul de câteva rânduri. Lipsea implicarea Primăriei. Lipsea tocmai precizarea că va fi prelungit orarul metroului până după miezul nopții. Dacă nu vine vorba de colectarea taxelor și impozitelor, pe cei din Primăria Capitalei chiar îi doare undeva de existența bucureșteanului. Dar se calcă în picioare după gratuitățile de la întâlnirile „naționalei”. Un bilet la partida cu Dinamo Kiev nu era tocmai o avere, dar dacă adaugi un sandwich, o cola și mai ales un taxi pentru celălalt cap al Bucureștilor și sari de un milion de lei vechi, atunci te lași păgubaș și alegi varianta televizorului. Azi parcă îți lasă un gust sălciu imaginile de arhivă cu tramvaiele pline ochi pe scări, pe tampoane din zilele de cuplaje bucureștene. Nu conta traselul obișnuit. În cabina vatmanului trona tăblița „La meci”. Toate drumurile duceau la „23”. Fie ea și rahitică, era cât de cât o formă de respect prin comparație cu fotografia ușilor ferecate din stațiile de metrou când abia a început repriza secundă de la Steaua – Dinamo Kiev. Dacă ne raportăm însă la istorioara de la Liverpool de acum aproape trei decenii, ni se pare deja o altă Planetă.