Alexandru Tudor e un arbitru copt. În toamnă va împlini 41 de ani. E vârsta maturității la care poți să-i dai pe mână orice meci. De ceva ani, oricum ai alcătui topul arbitrilor români, Tudor intră între primii trei. Ca orice arbitru, și Tudor are însă o dambla. Câteodată i se pune pata pe ceva, pe un jucător, pe mai mulți, pe public, pe banca de rezerve, pe ceva, pe orice. Până la episodul de acum de la Cluj, aduceți-vă aminte de un derby Rapid – Steaua din Giulești căruia Tudor a vrut să-i pună capăt tot înainte de vreme. Același fluier strident de întrerupere a partidei, aceleași gesturi largi și ferme care pofteau jucătorii la vestiare. Îi cășunase pe o parte a tribunei a doua ostile. Atunci, telefonul scurt a avut efect. „Calmează spiritele și dă drumul la joc, altfel e deranj mare și mai e și președintele țării în tribună”, l-au scuturat atunci pe Tudor pe o singură voce Mitică Dragomir și Vali Alexandru laolaltă. Și meciul a continuat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Se răcoriseră toți, se calmaseră toți. Acum, la derbyul Clujului, or n-a avut cine să-l mai scuture, or Tudor n-a mai ascultat de nimeni. A încropit un raport suplimentar, dar dacă nu are subiect și predicat, nume și prenume, cine cu cine s-a încăierat și nici nu a reținut vreun carnet de jucător, atunci nu-l poate lua în calcul nicio comisie de disciplină. E maculatură.
Vanitos ca un profesoraș provincial căruia îi mai ies uneori din vorbă țâncii din bănci, Tudor s-a vrut buricul pământului și-n Giulești, și la Cluj și cu asta basta. Și-a făcut loc cu coatele în cartea neagră a fotbalului nostru pentru că Tudor n-a dat peste cap doar un meci, ci a stricat întreg finalul de campionat, tot o vâlvătaie și fără contribuția arbitrului bucureștean. Câteodată, în fotbal erorile se mai pot îndrepta, măcar uneia dintre părți i se mai îndulcește amarul cu o reparație cât de mică. Acum nu e cazul. După pocinogul lui Tudor, nu există vreo decizie după niciun regulament din lume care să mai îndrepte din stricăciunile provocate. Oricum ai pune piesele cap la cap tot mitralieră iese. Exceptând derapajul unui 3-0 la masa verde – cu un dublu 0-3 ați glumit, nu-i așa, domnule Porumboiu? – niciun alt verdict nu mulțumește măcar una dintre părți. Dimpotrivă, le urcă sângele la cap tuturor, nu doar celor de la U și CFR. Dacă îi scoți din pepeni pe toți, dacă pui o armată să caute în van un caz similar în istoria fotbalului din lume după care să se judece și dacă te mai numești și Tudor, atunci ai toate motivele să intri la idei. Păcat. În arbitrajul lui Corpodean și al lui Savaniu, imaginea de Cattani la volanul unei Dacii dădea bine.
P.S. Crăciunescu nu părea că glumește când a spus că i s-ar părea logic ca la rejucare să fie delegat tot Tudor. Probabil că șefului CCA i-a pus cineva imaginile cu Tudor când povestea bancul său preferat cu arbitrul fericit că ajunge totuși în Rai. Prima delegare e chiar vineri la Cluj…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER