Dansând ca Michael Jackson

Adi Popa e ultimul pe lista celor care au făcut un pas înapoi în această iarnă. Împrumutul tricolorului pe câteva luni de la Reading în Golf poate fi orice numai o ieșire din tunel în niciun caz. E un fel de time-out. Popa e într-o companie poate nu tocmai selectă, dar oricum deloc de neglijat, alături de Stanciu, de Cristi Tănase, de Grozav, de Torje, de Găman, de Ianis Hagi. Toți și-au schimbat cluburile în această pauză de iarnă. Și-au schimbat cluburile cam de nevoie, strânși cu ușa. Exact precum Regele pop-ului, toți mimează niște pași înainte, când de fapt sunt tot atâția înapoi.  

Atunci când cota de piață a lui Stanciu a luat-o zdravăn la vale într-un an și jumătate de la aproape 10 milioane de euro la nici 4 milioane nu încape vorbă decât de un picaj uluitor, rar întâlnit. Aidoma lui Stanciu și Torje, multe dintre vedetele doar pe hârtie ale naționalei își închipuie că au făcut totul și ceva în plus, iar de acum rezolvările stau exclusiv în abilitatea impresarilor sau în flerul antrenorilor. Deloc întâmplător, atunci când un tehnician român sau unul trecut prin fotbalul nostru – gen Zenga – semnează cu un club de afară prima întrebare care i se pune e „la ce jucător din campionatul din România v-ați gândit?”. Exceptându-l pe Ianis Hagi, prea mic deocamdată pentru un război în il calcio, toți ceilalți au cochetat cu naționala mare în ultimul an. E un sfert de lot cu viză de flotant proaspătă. N-au încăput în aceeași oală spre exemplu Chiricheș, care nu se simte nici el prea confortabil la Napoli, sau Chipciu, cu viitorul atârnând de un fir de ață la Anderlecht.        

Aceasta e doar o părticică din radiografia tricolorilor din zilele tragerii la sorți pentru Euro 2020. Ca de obicei prilej pentru o dublă înflăcărare după ce s-a conturat grupa. Noi ne spunem că am picat totuși bine și ne îmbărbătăm cu estimarea pe genunchi că „Serbia nu mai e o speriatoare”. Reacție în oglindă a adversarilor. Și ei își spun la fel, că n-au picat deloc rău cu România în aceeași grupă…                  

Vestea cu adevărat bună în actuala conjunctură ar fi că startul preliminariilor e undeva hăt-departe, prin toamna viitoare. Vreme ar cam fi pentru ca mulți dintre cei pomeniți să se deprindă cu noutățile. Cluburi, coechipieri, ambianță. Asta ca să încheiem într-o tentă optimistă. Adică ceea ce și facem de ani și ani. Gata, de acum mutăm munții…