Vasile Miriuță recidivează. E a doua oară când noul antrenor al Ceahlăului își laudă adversarul, nu ascunde sub preș raportul net nefavorabil al ocaziilor de gol, bref, acum cataloga drept norocos punctul smuls la Ploiești. Pentru cine a uitat, după partida Ceahlăului din Ghencea Crăciunescu făcea țăndări arbitrajul lui Radu Petrescu. Lui Miriuță arbitrajul i se păruse chiar bun. N-a avut nimic de reproșat. Cu siguranță că și pe acolo, prin Bundesliga, pe unde Miriuță și-a împlinit cariera de jucător, se spune cam la fel ca pe la noi. Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Punctul sau punctele nu i le mai dă nimeni înapoi. Nu ai altceva de făcut decât să te crucești că mai apar și astfel de oameni în fotbalul nostru unde bălăcăreala din orice e privită ca o virtute. Până să ne dumirim câte roade vor da metodele sale nemțești de pregătire, pe moment Miriuță a plantat câte un sâmbure de realism, fair-play, bună-cuviință, respect reciproc, bună-creștere.
Cine își închipuie că nu-i tocmai mare scofală să te comporți civilizat și rezonabil precum Miriuță n-are decât să se întoarcă în timp în epoca fotbalului urât mirositor al lui Borcea și al lui Turcu. I-am revăzut acum o săptămână după derbyul Dinamo – Steaua. Păreau din alt film, unul de epocă. Din epoca în care o îngropau pe Dinamo în datorii, dar pozau în marii investitori cărora, vai, galeria nu le recunoștea strădaniile. A se citi cămătăria. Dinamoviștii care și-au lepădat mult prea devreme răbdarea cu tranziția lui Negoiță și a lui Mulțescu să-și aducă aminte că manageriatul Borcea & Turcu a însemnat o gaură de vreo zece milioane de euro. Fără Negoiță și fără Duru azi Dinamo i-ar fi ținut companie Rapidului. I-am revăzut cu toții pe cei doi după derby. Aceleași declarații colțoase, veninose, scrâșnite printre dinți, cu economie maximă de vocale, azvârlite flegmatic peste umăr. Jaf la drumul mare, arbitrul a fost un hoț… Nu avem de ce ne minuna că azi achităm decontul din perioada în care fotbalul păpușat (și) de Borcea & Turcu se tot rostogolea vânjos prin clasamentele FIFA și UEFA. Acolo unde singura contribuție a lui Dinamo din era Borcea & Turcu e întâmplarea de la Liberec.
În fine, o mie de motive pentru care ne mai descrețim fruntea cu câte o picătură de fair-play marca Miriuță într-o singură frază rătăcită și totodată să ne fericim că nu ne mai culcăm isterici după fiecare declarație cu sânge pe pereți marca Borcea & Turcu rostită către miezul nopții.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER