Minutul 90 și ceva la Istanbul. 92, 93, pe acolo. Contraatac firav la trecerea timpului undeva pe banda stângă. Pentru tricolori, balonul era ca și pierdut în gheta unui fundaș turc la vreo zece metri de fanionul de colț. Cu siguranță că vă aduceți aminte faza. Bourceanu a spintat în pressing așa cum știe el mai bine s-o facă, adică adversarul să simtă că e pe punctul de fi mâncat cu fulgi cu tot. Turcul s-a încurcat, a pierdut duelul cu Bourceanu și faza s-a răcit departe de poarta lui Tătărușanu. 1-0 rezista. Rezista și Pintilii, tocmai doftoricit undeva lângă careul lui Tătărușanu după ce și-o luase de la un turc. În Gazetă, colegul Cristi Geambașu propune minutul de aur al naționalei la Istanbul minutul 35, cel în care tricolorii au legat 15 pase consecutive. Acest minut 90 și ceva e o altă propunere.
Între altele, probabil că și asta i-a lipsit naționalei în ultimii ani în care ni s-au tot scurs ochii după câte o calificare. I-au lipsit determinarea unui Bourceanu ori a unui Pintilii, dar mai ales i-au lipsit plămânii celor doi. Interesant ar fi de aflat kilometrajul lor de vineri. Nu forțează nimeni o comparație cu Nicoliță, dar parcă cei doi au alergat la Istanbul mai cu folos.
Așa a mai picat o dogmă fotbalistică, o teză care nu admitea niciun fel de obiecție. Să nu-ți plantezi deodată doi închizători la mijloc dacă vrei să mai treci din când în când și prin terenul advers. Aduceți-vă aminte că în vară, după ce Pintilii semnase cu Steaua, Mihai Stoichiță avea rezerve în privința utilității transferului. După litera cărții, Bourceanu și Pintilii nu sunt compatibili. Pot juca doar în rocadă. Axiomă autentificată și de Pițurcă în primul amical al anului. Cu Uruguay a început cu Pintilii și a continuat după pauză cu Bourceanu. Mulți, majoritatea i-am dat atunci dreptate lui Stoichiță. De fapt enciclopediei în fotbal care zace în vitrină la cursurile lui Mircea Rădulescu. Practica e însă un criminal în serie. În această toamnă, fie la Steaua, fie la națională, Bourceanu și Pintilii au preferat să facă un mare foc de tabără cu toate manualele fotbalistice pe această temă și cu toate marotele sale născocite parcă tocmai pentru a fi dinamitate într-o bună zi. Uneori, Bourceanu și Pintilii aduc cu doi cameleoni care-și atârnă cu schimbul la brâu cheile propriului careu în timp ce geamănul încearcă un raid în liniile adverse.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER