Fotbalul a fost băftos luni în Giulești. La cum se încropesc azi loturile cu te miri cine orice dispariție temporară e deja o mare pierdere. Norocul a stat în atacul cu talpa doar ezitant, reținut, de atacant „mămos” al lui Daniel Niculae. Da, nu știe să-și urce adversarul pe garduri, eterna povață păguboasă a instructorilor cu carnet de antrenor din diviziile inferioare. Sau „Kosovo” din epoca Pinalti. O clipă, multora le-a stat inima în loc. Auzeau deja trosnetul de lemn uscat frânt al gleznei lui Nicoliță precum cel al tibiei nefericitului Ardeleanu sub crampoanele lui Lăcătuș. Și Nicoliță era tot cu gheata deja înfiptă în iarbă. Un bun prilej să mai dea de pomană.
Să credem în coincidențe până ne vom lămuri de contrariu. Nu știu cum se face, dar de numele lui Pusztai sunt legate cele mai agresive prestații ale echipelor sale din acest sezon de campionat. Vezi ASA – Steaua, mai ales, și acum debutul de acasă al noului Rapid. E ca un făcut, dar în ambele cazuri dăm peste niște replici de proastă calitate ale lui Gattusso, niște bezmetici, zăhăiți de cap care, aici e buba, aproape că sunt chiar încurajați să-și închipuie că sunt sufletul echipei dacă îl lasă pe Rusescu fără un ochi sau îl zdrobește ca pe șnițel pe Cătălin Munteanu culcat la pământ.
Bunăoară, pare doar parțial credibilă declarația încărcată de regrete a lui Pusztai de după întâlnirea cu Hagi. Nu pricepe reacția jucătorilor. Excepția privește doar clipa de nebunie, de rătăcire a unui jucător-stilist precum Nico. I s-a stins și lui becul o frântură de secundă. Pe Josl nu are cum însă să nu-l înțeleagă. A stat la numai doi pași de gazonul pe care mijlocașul mușca din orice adversar la orice duel. În tribună să stai sau în fața televizorului și tot simțeai că Josl nu are toți boii acasă. Vezi și cocoșeala bezmetică la eliminare cu arbitrul. Da, prin toleranță, prin lipsa de reacție dom’ profesor l-a încurajat și pe Josl, după cum îi încurajase la ASA și pe Gabi Mureșan, și pe N’Doye, care după ce-l călcase aproape pe cap pe Keseru declara năucitor că „fotbalul nu e un joc de domnișoare, frate…”
Totul ține de flerul antrenorului. Când văd că un jucător e precum leul în cușcă inclusiv după ce a luat un galben, 9 antrenori din 10 ar fi trimis „fiara” la vestiare înaintea unui al doilea avertisment. Diminuează cât de cât riscurile. Pusztai n-a făcut-o. A expus inutil echipa care și așa dansează pe sârmă în acest retur într-un moment în care se consumase deja eliminarea lui Nico. Rapid a împlinit finalmente o partidă onorabilă și devotată cu o repriză jucată în 9. Nu știe nimeni cum s-ar fi învârtit balonul până în final, dar în 10 Rapid avea poate o șansă în plus la victorie cu Viitorul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER