Ne-am întors de unde am plecat. La amărăciunea acelui 0-1 cu Albania în grupa de la Euro. A eșuat atunci Iordănescu, a eșuat acum și Daum, când preliminariile abia au ajuns la jumătatea drumului. Poate că e o invitație totodată să ne vedem lungul nasului. Atunci când evaluăm șansele Astrei sau ale Stelei în partidele din cupele europene nu săltăm cine știe ce ștacheta pretențiilor. Suntem realiști. Deși subiecții sunt aceiași Săpunaru, Pintilii ori Alibec, cu totul misterios și inexplicabil ne închipuim că tragem la titlul european când aducem vorba despre națională. Dacă asta e soluția și cu Daum se poate rezolva totul cât ai clipi. Demitere și o despăgubire în euro cam cât pretindea Bechtel pentru o mentenanță la o autostradă trasă cu carioca.
Senzația care stăruie e că vorbim parcă prea mult despre sistemele de joc și aproape deloc despre fotbal și fotbaliști. Prea multe cifre amestecate ca la loto, 3-5-2, 4-3-2-1 ș.a.m.d., dau iluzia rețetei câștigătoare. În fond e mult mai banal totul decât ne putem închipui. E fotbal, nu subiect de studiu pentru NASA. Sâmbătă, și noi, și polonezii am avut în prima repriză câte o lovitură liberă cam din aceeași poziție. Lewandowski a șutat liftat peste frezele din zid și a așezat balonul la colț. 1-0. La rându-i, Stanciu a șutat tot cu efect peste zid, dar mingea a picat la 2-3 metri de stâlpul porții. Da, aceasta e prima condiție să dai gol: să nimerești poarta! Ce legătură are execuția neizbutită a lui Stanciu cu sistemul de joc?! Ce legătură are de asemenea cu sistemul de joc ales latul pe care a uitat să-l pună Keseru la centrarea la firul ierbii a lui Benzar? Apropo de Keseru. Poate că noi toți am interpretat eronat reproșul lui Daum la adresa eficacității „bulgarului”. Atunci când neamțul a remarcat că golurile pe bandă rulantă de la Ludugoreț ale tricolorului sunt și rodul fanteziei colegilor brazilieni din atac țintele poate că erau de fapt Stanciu și Chipciu, care croiesc în colectiv nu mai mult de două-trei faze de atac pe meci. Cât de îndepărtată pare acum sintagma născocită în anii ’70 potrivit căreia fotbaliștii români sunt „brazilienii Europei”…
P.S. Tehnicienii au tot insistat pe momentul fericit al actualei generații. Cei mai mulți au într-adevăr meciuri în picioare etapă după etapă la echipele lor de club. De-o vreme, Chiricheș, Stanciu sau Pintilii nu sunt tocmai titulari la cluburi. În parte s-a simțit și împotriva danezilor.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER