Epuizați și tăietori de lemne

foto: ALEXANDRU DOBRE / MEDIAFAX FOTO sustinut de CARREFOUR

Să mai spună cineva că pe vremuri, pe când Iordănescu era jucător, fotbalul naționalei era bătrânicios, cu cel puțin o viteză în minus prin comparație cu cel afișat azi de Torje și compania! Odinioară se alerga de sfârâiau călcâiele.

În tableta din revista Săptămâna, Dan Claudiu Tănăsescu îi botezase fotbalistic pe Lăcătuș, Balint și Ilie Dumitrescu. Viteziștii. Nu era nicio exagerare. Dacă te numești Torje ori Keseru și aștepți patru ani vitrina unui European, doar o pune ochii pe tine un club mai răsărit din campionatele de top și nu afișezi când îți vine rândul decât blazare și epuizare, atunci nu mai e mai nimic de sperat. În fond, chiar nouă ne vine greu să ne explicăm de ce am înălțat într-atât ștacheta așteptărilor. Cât de ușor am uitat că în preliminarii, la București, dacă finlandezii primeau penaltyul cuvenit eram ca și ieșiți din cărți! Atunci când naționala se tot învârte îi jurul unor salahori devotați de tipul Pintilii, Prepeliță ori Hoban, sfârșim bineînțeles prin a ni se părea măgulitoare eticheta pusă de presa de specialitate occidentală. O echipă incomodă. În traducere, un încurcă lume.

Probabil că selecționerului i se poate imputa numărul mare al înlocuirilor după meciul din deschidere. Să admitem că n-a fost inspirat. Nimeni, absolut nimeni nu și-ar fi putut închipui însă că, între alții, Torje și Keseru, forțele proaspete, nu vor intra deloc în meci, nu vor număra nici măcar un dribling într-o zonă în care chiar să conteze, apatici, epuizați, enervant de relaxați.

Fără niciun suport pe bandă din partea lui Torje, bineînțeles că și Săpunaru a sfârșit meciul stors ca lămâia. Problemele musculare cu care au încheiat partida mai mulți tricolori merită o atenție în plus, cu altă ocazie. Până și pe Pintilii, care n-a mai revenit după pauză, l-au trădat mușchii. Zelos, oricum bifase norma de meci a faulturilor dure, fără niciun rost în numai 45 de minute. După comentatorul ITV „acest băiat va lua cu siguranță cartonașul roșu”. Vorbim aceeași limbă.