Fluturași pictați în alb și roșu

Câtă vreme mai tot greul sezonului trecut la Dinamo l-au dus Puljici, Anton sau Mevlja n-a prea cântărit dansul zbenguit al fluturașilor Filip, Rotariu sau Nedelcearu. Acum, după ce mercenarii mai sus-pomeniți și-au încheiat conturile cu Dinamo, se vede de la o poștă că mai e nevoie de destulă răbdare și tutun până când cei trei mânji plus revenitul din exil Lazăr vor închega osatura unui nou Dinamo. E deja obișnuință, Dinamo ratează încă un an, poate mai mult, cine știe până când se va maturiza jocul celor patru muschetari. De destule se poate plânge Dinamo – de arbitraje, de fitile ascunse în cazul Gnohere etc. -, numai de sânge proaspăt, clocotind, în niciun caz. E de-a dreptul o încercare să ții socoteala promovărilor din ultimii ani în Ștefan cel Mare. Au explodat o secundă, într-o fază, un minut, dar nu s-a copt niciunul. Poate că debutul puștilor a fost pripit, poate că nimeni n-a avut răbdare cu nimeni, poate altele sunt cauzele. Degeaba mustește pepiniera proprie de promisiuni dacă niciunul dintre talente nu prinde cheag în prima echipă. Destui nici măcar în lotul extra lărgit.

Dinamo nu e nici pe departe o excepție atunci când recurge la „rețeta mercenarilor”. Nu e sfârșit de săptămână în care să nu dăm peste câte un fost fotbalist din prima noastră ligă care să nu înfrunte fie echipa lui Mircea Lucescu, fie pe cea a lui Stanciu și Chipciu. Așa-i viața, așa-s drumurile stranierilor. Azi discutăm de foștii dinamoviști Mevlja și Essombe, mâine-poimâine la rubrica ex-ilor îi vom pomeni pe Gnohere și Palici. Era deja vremea ca, în sfârșit, new Dinamo să prindă carne pe osatura de-acum veteranilor Rotariu sau Filip, Nedelcearu sau Lazăr. Așteptarea însă continuă. Pomul doar amăgește că într-o bună zi va rodi.

Deocamdată, iluziile tribunei dinamoviste par legate doar de adaptările rapide ale lui Marici și Busuladzici sau de revenirea rătăcitului Gnohere. Plus o răfuială cu Andone, un perdant pe mâna altora în principiu și pe propria mână în cazul Gnohere.