Până la Christoph Daum niciun alt selecționer nu a apelat la o asemenea stratagemă. Neamțul și-a asigurat liniștea de dinaintea meciului cu Polonia într-un chip mai puțin obișnuit. A compus un super-mega-lot lărgit. Punct țintit, punct lovit. Cu o excepție, două – poate Tamaș, poate Niță – a convocat pe toată lumea, cam tot ce era de convocat. Poate încropi oricând, ca pe vremuri, un joc-test între posibili și probabili, fiecare cu propria bancă de rezerve. Selecționerul a chemat în prima zi de cantonament chiar și un jucător în cârje, cum s-ar spune. Neamțul a judecat românește: de ce să-mi iasă vorbe că nu l-am convocat și pe Alibec? Până să se dumirească toți că vârful campioanei nu mimează o leziune, nu cocoloșește viitorul transfer, ci chiar e accidentat, tot făcea ochi un pui de polemică…
Ca să vă faceți o idee cât de cât, lotul lărgit al naționalei de dinaintea plecării către turneul final din Franța – oricum o competiție dură și întinsă pe mai multe săptămâni – număra 25 de jucători. Vă aduceți aminte de lista de pe care a picat numele lui Maxim. Acum, pentru partida oficială cu Polonia și meciul amical cu Rusia (pe care doar cei mai norocoși cabliști îl vor vedea la tv) lotul s-a întins până către 30 de nume. Cu Keseru. Unde intră mia, intră și suta.
Cât de simplu era, acum toată lumea e mulțumită. Telegramele de convocare au ajuns în toate colțurile continentului, iar pentru unii dintre stranierii noștri au venit precum un suport moral picat la țanc. Încă o dată. Ceilalți selecționeri ne obișnuiseră cu un lot lărgit pentru o dublă în prelimanrii, să spunem, de circa 22 de jucători sau pe acolo. Daum ne învață să numărăm, iată, și mai departe. Să recunoaștem, un lot lărgit de 30 de jucători e o găselniță a lui Daum, grijuliu cu reproșurile formulate deocamdată doar în engleză, la microfon. De ce x și nu y? În fond, cu două-trei convocări inedite, ca să fie drumul cu oameni, nu se face gaură în bugetul federației din costurile biletelor de avion.