Impresii după Dinamo-U Cluj. Mulțescu răsufla ușurat. Îl mai strângea doar nodul de la cravată. Nodul din gât dispăruse. Antrenorul dinamovist recunoștea că tocmai trecuse printr-o săptămână tensionată și complicată. Puneți-vă în locul lui Mulțescu. Atunci când în primele 20 de minute ale meciului adversarul scapă pe culoarul Luchin – Grigore de trei ori singur-singurel cu portarul îți trec prin cap toate gândurile negre. Și îmbufnarea propriului vestiar, și pățania lui Rednic de la Vaslui – unde nici n-a clipit și a și încasat trei goluri -, dar mai ales vorbele Puriului de după victoria de adio. „Nu știu dacă echipa a jucat azi pentru puncte sau pentru Cadu”. Acest 6-0 picat din senin, neanunțat de absolut nimic e o victorie căreia i-a crescut nasul. Ascunde vremelnic sub preș praful stârnit de „săptămâna tensionată și complicată”. Într-o conferință de presă pe nepusă masă, de la mijlocul săptămânii, Mulțescu a și explicat de unde vine tensiunea vestiarului. Am auzit și am trăit multe în viața de cronicar de fotbal. Dar niciodată așa ceva. Anume revolta unui vestiar care ar prefera un antrenament în arșița zilei de Cuptor, când sfârâie oul pe asfalt, îl locul celui propus de stafful tehnic pe răcoare, când mai poți să legi două sprinturi. Și toată rățoiala asta pentru ce? Ca să aibă și băieții serile libere. Nu-i vorbă că de când a început campionatul și-au cam luat libere chiar și unele seri de meci.
„Sunt și ei tineri, vor să iasă seara cu prietenele, cu nevestele”, era înțelegător Mulțescu. Cu alte cuvinte, seri libere de poștaș care împarte plicurile până la ora 10, dar nu cu leafa acestuia de opt milioane de lei, ci cu cea de fotbalist la club cu ștaif. Care fotbalist se ascunde întotdeauna după răspunsul-clișeu „am ieșit și eu să mănânc ceva” atunci când e zărit la miezul nopții prin oraș. E mult mai grav decât dacă și-ar petrece seara cu amicii la un șpriț la teresă. Orice medic de echipă de județ i-ar putea dumiri. Cina unui sportiv nu trebuie să sară de ora 20… La ce să ne mai minunăm atunci pentru că naționalele noastre de juniori sau de tineret nici nu-și mai aduc aminte de când n-au mai câștigat un pârlit de meci amical la Mogoșoaia? Picajul e evident la toate nivelurile. Cupele europene? Norocul nostru că la calificările din această vară au mai pus umărul și câte un Hamza, un Eric, un Junior, un Matulevicius, un Geraldo…
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER